2010

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS Anul IV, nr. 2/2010

FENOMENUL DE ECLIPSARE ATRACTIVĂ

20 10

Gabriela COCEAN Academia Română, Filiala Cluj, Colectivul de Geografie

G EO G

RA

P ge HI og A ra NA ph P ia O na C po EN ce S ns IS is. A ac N. a d IV -c , lu nr j.r . 2 o /

ABSTRACT- The Attractive Outshine Phenomenon. Creating a hierarchy of different touristic objectives is most often influenced by an already existing phenomenon that manifests itself within this process, this being “attractive outshine”. Touristic resources, weather natural or human-created, with even less value than others, different or the same, are all subjected to this attractive outshine. As a result of outside factors as touristic advertising, accessibility or simply personal choice of the tourist, the situation can be overturned resulting in high value touristic objectives being outshined. When talking about the outshine of the morphological objectives in Trascau Mountins, we can observe that we can encounter several possible situations: the outshining between different types of landforms, between different landforms situated in a small restricted area, situated in near proximity or in the same group of mountains, between elements of the same kind or having the same active inheritance. Besides these forms of attractive outshine we can further identify the subjective manner in which this phenomenon manifests itself as a result of the decision to promote a certain objective as opposed to another or to facilitate the access towards an objective as opposed to another. Last but not least, the attractive outshine can be identified on a personal level, this being a result of a personal interest or of the typical interest of the common tourist. Keywords: eclipsare, Trascău, resurse atractive, obiective turistice

Eclipsarea atractivă se întâlneşte frecvent în turism, unde opţiunile consumatorului sunt influenţate într-o manieră decisivă de modul în care oferta atractivă se face percepută. ,,Şocul” generat de etalarea sa inedită, satisfacţia rezultată din asumarea ei imediată se transformă în mentalul privitorului în veritabile categorii valorice, ce se imprimă în memoria acestuia şi devin repere de neînlocuit în operaţiunea de selectare a ofertei următoare.

Gabriela COCEAN

G EO G

RA


20 10

Eclipsarea atractivă este, deci, fenomenul ce tinde să deprecieze unele trăsături ale obiectivelor turistice pornind de la poziţionarea lor înferioară în raport cu altele, luate drept etalon. Ea poate fi sesizată la nivelul tuturor tipurilor de resurse turistice, atât naturale cât şi antropice. Pentru toate acestea, fenomenul se manifestă atât ca efect direct al caracteristicilor fizice ale obiectivelor în cauză, al opţiunilor personale ale turiştilor cât şi ca derivat al acţiunilor de promovare turistică, al accesului turistic mai mult sau mai puţin facil, sau chiar al nivelului de dezvoltare al infrastructurii turistice. Pentru resursele atractive ale reliefului, eclipsarea este determinată de poziţia privilegiată pe care o formă de relief o poate avea în comparaţie cu altele, de trăsăturile dimensionale (depinde de tipul de relief sau de forma luată în considerare: lungime pentru sectoare de chei sau creste, adâncime pentru avene, înălţime pentru vârfuri, altitudine relativă pentru olistolite, etc), înscrierea acestuia în peisaj, verticalitatea pereţilor, complexitatea structurală, fizionomia şi morfologia de detaliu, cromatica distinctă etc. În cazul resurselor hidrografice, factorii care produc eclipsarea pot fi de ordin dimensional: lacul mai mare îl va eclipsa în marea majoritate a cazurilor pe cel cu suprafaţa mai mică, râul cu debitul mai mare pe cel cu debit redus, exemple edificatoare fiind conferite de Arieş sau Ampoi, care menţin într-un con de umbră celelalte râuri din Munţii Trascău, cascada cu o cădere spectaculoasă va umbri pe cele mai puţin ample etc. În ceea ce priveşte vegetaţia, un areal împădurit va domina suprafeţele acoperite de pajişti, o zonă bogată în specii rare, eclipsează vegetaţia comună aşa cum o suprafaţă cu faună diversificată, cu numeroase exemplare vizate de turismul cinegetic sau dimpotrivă, cu numeroase specii protejate se va impune în raport cu teritoriile cu o faună săracă sau comună. Versanţii împăduriţi ai Vidolmului se dovedesc mai atractivi în raport cu vegetaţia comună din Depresiunea Trascăului, aşa cum Floarea de Colţ din Cheile Râmeţului sau Întregaldelor eclipsează celelalte specii de plante din aceleaşi sectoare de chei. Pentru resursele antropice, eclipsarea derivă dintr-o diferenţiere a atributelor recreative ale obiectivelor identificate de Cocean P. (2002): vechimea, unicitatea, ineditul fizionomic, dimensiunea sau funcţiile anterioare, semnificaţii pe care le pot asuma, cărora li se poate adăuga conservarea obiectivului, aceasta având două conotaţii: a edificiului în sine, sau a unor obiceiuri şi tradiţii care pentru un spaţiu rural sau chiar urban poate reprezenta resursa atractivă. 90

Fenomenul de eclipsare atractivă

G EO G

RA


20 10

Poate cel mai bun exemplu pentru Munţii Trascău este cazul satelor Rimetea şi Colţeşti. Ambele sunt situate în cadrul Depresiunii Trascău, la poalele Pietrei Secuiului, deci cu un potenţial turistic asemănător în ceea ce priveşte cadrul natural, însă se poate observa o depăşire clară a localităţii Colţeşti de către Rimetea, chiar în condiţiile în care pe raza celei dintâi se află un obiectiv unic pentru regiune şi anume Cetatea Trascăului. Motivele sunt două: o mai bună păstrare a tradiţiilor de către comunitatea maghiară din Rimetea, urmată de o mai bună promovare turistică şi deci de o mai mare amploare a turismului. Desigur, fenomenul descris apare şi la o scară mai mică, între obiective diferite dar situate la mică distanţă, de exemplu Cetatea Colţeşti, care se impune în raport cu toate celelalte obiective antropice din Depresiunea Trascău, sau între acelaşi tip de obiective, chiar dacă mai distanţate, de exemplu eclipsarea exercitată de Mănăstirea Râmeţ, în defavoarea celor de la Sub Piatră sau din Rimetea, eclipsare bazată pe o serie de factori, ca vechime, simbolistică, mărime etc. De multe ori, însă, vom întâlni situaţii în care resurse de mai multe tipuri, sunt concentrate în acelaşi perimetru, şi unele vor eclipsa altele, dar aici intervine o puternică notă de subiectivism. Exemplele sunt multiple, pornind de la zona cătunului Sub Piatră unde se regăsesc resurse morfologice, antropice, sau biogeografice, între care putem considera că Peştera Huda lui Păpară va eclipsa pe celelalte, în aceaaşi măsură în care pentru participantul la un turism religios venit la mănăstire, aceasta va ocupa prim planul interesului în raport cu toate celelalte resurse. O situaţie similară, poate chiar mai clară, apare în cazul văii Râmeţului unde se reunesc resurse turistice de primă importanţă: sectorul spectaculos de chei, mănăstirea şi Floarea de Colţ. În cele ce urmează vom trata fenomenul de eclipsare aşa cum afectează el formele şi tipurile de relief din Munţii Trascău. În acest caz, fenomenul se manifestă printr-o serie de atribute specifice, între care putem diferenţia cele obiective, conferite de caracteristicile morfologice, de cele subiective, derivate din opţiunile cererii influenţată atât de etalarea diferenţiată a obiectivelor, cât şi de accesibilitatea diferită sau chiar de opţiunile personale ale turiştilor. 1. Fenomenul de eclipsare obiectivă între elementele morfologice apare în mai multe ipostaze, determinate de o serie de factori, între care cei mai marcanţi sunt: dominanţa altimetrică, etalarea pe verticală a formelor, ineditul apariţiei în peisaj, varietatea morfologiei de detaliu. 91

Gabriela COCEAN

G EO G

RA


20 10

În general, detaşarea hipsometrică a unui tip de relief faţă de altul este rezultatul structurii geologice şi al specificului proceselor de denudare selectivă. Rocile dure, mai rezistente la eroziune, stau la originea formelor reziduale, pregnant impuse în peisajul locurilor. In situaţia dată, calcarele de Stramberg, deşi supuse atât proceselor de eroziune cât şi celor de dizolvare carstică, se dovedesc mai rezistente în comparaţie cu conglomeratele sau gresiile limitrofe. Pe de altă parte, etalarea pe verticală a elementelor peisajului este incomparabil mai pitorească, mai atrăgătoare în raport cu dispunerea lor orizontală. Impactul asupra privitorului este imediat, interesul acestuia faţă de elementul morfologic respectiv se declanşează încă de la primul contact vizual. Klippele şi olistolitele, prin apariţia lor insolită în peisaj, generează un clasic ,,efect de insulă” a cărui atractivitate este demult verificată. In sfârşit, detaşarea altimetrică şi dispunerea pe verticală a elementelor face posibilă perceperea optimă, intensă, a morfologiei de detaliu. Declivitatea accentuată este direct corelată cu larga extensiune a suprafeţelor de rocă nudă, supusă nemijlocit acţiunii proceselor de alterare, eroziune şi dizolvare ce vor sculpta microforme dintre cele mai variate şi interesante. Mai mult, lipsa învelişului de sol permite afişarea dezinvoltă a tuturor trăsăturilor structurii geologice, de la elementele de stratificaţie la cele tectonice sau microtectonice (cutări, şariaje, falii, diaclaze, fisuri), inclusiv a cromaticii aferente diferitelor tipuri de roci, fapt receptat adesea pozitiv de turişti. În regiunea analizată, eclipsarea apare extrem de elocvent în cazul reliefului grefat pe calcarele jurasice raportat la morfologia terenurilor suprapuse substratului flişoid, al bordurilor internă şi externă ale masivului. Culmea semeaţă a Bedeleului, etalată la peste 1 250 m altitudine între defileul Arieşului dintre Buru şi Moldoveneşti şi Valea Râmeţului, se detaşează net, prin energia de relief a abruptului său, faţă de formele mai joase, mai blânde şi domoale ale contraforturilor sedimentare ce o flanchează la est şi vest. Chiar dacă extensiunea lor este mult mai vastă iar fragmentarea şi mozaicul formelor şi microformelor sculptate în gresii, marne, argile este remarcabil. Un exemplu revelator îl putem constata între Vidolm şi Sub Piatră (Fig 1.) unde contactul barei calcaroase a Bedeleului cu structurile sedimentare mai moi ale flişului este tranşant. Deşi văile şi torenţii au fragmentat intens aceste structuri, rezultând un adevărat bazar morfologic, privirile vizi92



20 10

tatorului sunt atrase, invariabil, de pitorescul abruptului calcaros ce se impune astfel atenţiei sale. Fenomenul de eclipsare, de estompare valorică a trăsăturilor unui tip de relief de către un alt tip, mai atractiv, relevă în Munţii Trascăului un degradeu permanent: relieful carstic dominând atât formele grefate pe structurile vulcanice ofiolitice sau pe formaţiunile cristaline paleozoice, cât mai ales pe cele sculptate în formaţiunile sedimentare moi ale flişului. La rândul lui, relieful apărut prin modelarea ofiolitelor se impune şi eclipsează atractiv aceleaşi forme mai puţin spectaculoase ale structurilor flişoide.

G EO G

RA

Fig. 1. Contactul abruptului Bedeleului cu structurile flişoide în zona Sub Piatră

Constatăm astfel, într-un profil transversal, de la nord-vest spre sudest, trasat prin regiunea studiată, o dispunere relativ simetrică a gradului de eclipsare, în raport cu axul central, de maximă atractivitate, al Culmii Bedeleu (continuată spre sud-vest cu Platoul Ciumerna şi masivele Corabia – Dâmbâu). Ea eclipsează, în prima fază, relieful mai jos, şi mai puţin interesant ca varietate a formelor, aparţinând ofiolitelor, iar în cea de-a doua, întreaga periferie montană sculptată pe rocile flişului. O notă de perturbare a acestei simetrii o introduce însă aliniamentul calcaros extern reprezentat prin Colţii Trascăului (Piatra Secuiului), Data, Rachiş, creasta calcaroasă 93

Gabriela COCEAN

RA


20 10

Pleaşa Râmeţului-Piatra Cetii ce îşi asumă, prin fenomenul de suspendare hipsometrică faţă de unităţile învecinate, aceleaşi tente de estompare proprii barei calcaroase principale. Efectul este vizibil în cazul Depresiunii Trascăului, dominată net peisagistic de semeţia formelor din Piatra Secuiului (Fig. 2.). Analiza riguroasă scoate în prim plan, în Munţii Trascăului, tendinţa de eclipsare a tipurilor de relief unele faţă de altele. Astfel, relieful carstic, prin caracterul rezidual, suspendat al suprafeţelor sale exercită o dominare (şi eclipsare) altimetrică faţă de relieful sculptat pe ofiolite, din imediata

G EO G

Fig. 2. Piatra Secuiului dominând Depresiunea Trascău

vecinătate, dar şi, cu atât mai mult, a celui grefat pe roci sedimentare flişoide. A două formă de eclipsare este cea de natură morfologică, bogăţia şi diversitatea formelor carstice depăşind net, ca indice de atractivitate, gama formelor sculptate pe ofiolite, şisturi cristaline sau roci sedimentare insolubile. Putem înregistra aspecte ale fenomenului de eclipsare şi la microscară, luând în vizor masivele izolate (klippe sau olistolite), diseminate aleator pe întreaga bordură estică a unităţii muntoase. Deşi suprafaţa acestora este, în majoritatea absolută a cazurilor, insignifiantă faţă de cea a relie94


G EO G

RA


20 10

fului modelat în conglomerate sau gresii flişoide, atractivitatea pe care o exercită este invers proporţională cu parametrul în cauză. Ele devin ţinta opţiunilor atractive ale turiştilor în detrimentul reliefului înconjurător, trecut astfel într-un anonimat nu întotdeauna meritat. Astfel, pentru vizitatorii Văii Ampoiţei, obiectivele de prim rang rămân cele trei olistolite zvelte grupate în ansamblul morfologic ,,Pietrele Ampoiţei” şi nu clinele versanţilor prelungi, fronturile de cueste sau mulţimea de microforme apărute în urma proceselor de denudare subaeriană. In mod similar putem menţiona sectorul mijlociu al Văii Ampoiului, în zona Presaca Ampoiului-Meteş, unde Piatra Corbului, Piatra Vacii, Piatra Boului etc., se instituie în puncte atractive de referinţă. O altă formă a eclipsării se înregistrează în interiorul aceloraşi grupe de elemente morfologice. Spre exemplu, în cadrul peşterilor, cele mai dezvoltate spaţial, cu mai multe atribute atractive se vor impune în raport cu cavităţile mici, cu depuneri calcitice modeste, deşi numărul acestora este apreciabil. Astfel pentru Munţii Trascău, Peştera Huda lui Papară eclipsează toate celelalte cavităţi naturale, datorită dezvoltării de 2022 m, dimensiunilor insurgenţei şi resurgenţei, şi în general datorită peisajului subteran, cu săli şi galerii mari ce alternează cu sectoare înguste marcate de prezenţa repezişurilor, cascadelor şi lacurilor subterane, elemente care în celelalte peşteri lipsesc. În mod similar, Cheile Turzii menţin într-un con de umbră cheile Turenilor şi Borzeştilor, aflate în proximitate, cheile Vălişoarei eclipsează numeroase sectoare de chei de mai mici dimensiuni sculptate pe versantul estic al Bedeleului (Plaiului, Siloşului, Pleşii, Drăgoiului şi Bedeleului) etc. Eclipsarea apare şi în cadrul unor văi cu mai multe sectoare de chei, Cheile Întregaldelor dominând cele ale Galdei şi Găldiţei, sau cheile Râmeţului pe cele ale Mănăstirii, Geogelului, Pravului şi cele de la Piatra Bălţii. Acelaşi fenomen se poate observa şi pentru olistolite, unde la nivelul întregii grupe ai Munţilor Trascău se dataşează câteva masive izolate, care apar mai bine înscrise în peisaj, dominând mai pregnant relieful înconjurător şi având astfel un dublu efect de eclipsare atractivă. Exemplele cele mai edificatoare sunt cele ale Pietrelor Ampoiţei, prezentat anterior, şi al Pietrei Craivii, care deşi au altitudini net inferioare unor masive ca Dâmbăul, Corabia sau Sfredelaşu, au devenit imaginile clasice pentru „brandul” Munţilor Trascău, reprezentat de aceste masive izolate.

95


20 10

Gabriela COCEAN

Fig 3. Piatra Craivii dominând relieful înconjurător

G EO G

RA

2. Fenomenul de eclipsare subiectivă se manifestă printr-o serie de atribute conferite de opţiuni personale şi decizii conştiente ale cererii turistice în funcţie de specificul propriilor opţiuni recreative, culturale sau curative. Unele dintre ele se bazează pe aspecte exterioare contextului morfologic sau de conţinut propriu-zis ale obiectivelor comparate şi se datorează intervenţiei promotorilor turismului însuşi. Ei pot genera un fenomen de eclipsare odată cu selecţionarea, dintre mai multe obiective similare, a unei anumite locaţii de promovat pe care astfel, o etalează diferenţiat. Pentru a exemplifica modul de acţiune al acestei forme de eclipsare, punem în discuţie situaţia Cheilor Turzii nu doar în raportul lor cu Cheile Turenilor, unde se manifestă o eclipsare obiectivă prezentată anterior, ci în cadrul întregii regiuni a Munţiilor Trascău. Astfel, având la bază considerente ca distanţa faţă de centrele emiţătoare, accesul relativ rapid la chei, facilitarea străbaterii lor sau chiar numereoasele referinţe bibliografice promovarea Cheilor Turzii s-a extins pe plan naţional, ele fiind astăzi cele mai cunoscute chei din Munţii Trascău, eclipsând din acest punct de vedere aproape toate celelalte sectoare de îngustare morfologică, unele cel puţin tot atât 96


G EO G

RA


20 10

de spectaculoase (avem în vedere cheile Râmeţului sau Intregaldelor). Inerţia creată de promovarea asiduă în lucrările ştiinţifice sau de popularizare turistică, au detaşat Cheile Turzii în percepţia turiştilor potenţiali, respectiv în ierarhia opţiunilor lor de vizitare a regiunii în cauză. Aceasta în ciuda faptului că o formă asemănătoare, Cheile Turenilor, se află la o distanţă mult mai mică faţă de o şosea internaţională cu o circulaţie intensă (E60) iar accesul în interiorul lor nu este cu nimic mai dificil. Pe de altă parte, eclipsarea subiectivă se datorează şi ofertei turistice diferite, accesibilităţii mai ridicate şi dotării diferenţiate. Un exemplu elocvent în acest sens este cel al crestelor calcaroase, şi anume Pleaşa Râmeţului-Prisaca-Piatra Cetii şi Colţii Trascăului. Lungimea celei dintâi este de 15 km şi atinge înălţimi ce depăşesc frecvent 1 200 m; este segmentată de văile Râmeţului şi Cetei care au sculptat cheile Mănăstirii şi Tecşeştilor, detaşând, totodată, peisagistic masivele Pleaşa Râmeţului şi Piatra Cetei. Abrupturile, turnurile, lapiezurile verticale, culoarele nivale, grohotişurile mobile populează întreaga suprafaţă a versanţilor dându-i o tentă de pitoresc indiscutabilă. În acelaşi timp, creasta Colţii Trascăului are o lungime mai modestă, de aproape 5 km, cu altitudinea maximă de 1 128 m, cu o detaşare peisagistică asemănătoare în raport cu formele de relief împrejmuitoare, fapt ce-i asigură o funcţie de belvedere certă. Cu toate acestea cele două creste ale Munţilor Trascău nu pot fi comparate sub aspectul notorietăţii atractive, Colţii Trascăului eclipsând „de departe” cealaltă unitate. Motivele sunt regăsite atât în promovarea turistică a zonei Pietrei Secuiului, dar mai ales în accesul mai facil şi mai rapid spre Depresiunea Trascăului, atât dinspre Valea Arieşului, pe la Buru, cât şi dinspre culoarul Mureşului, pe la Aiud. Un rol în geneza acestui decalaj de percepţie l-a avut şi calitatea infrastructurii de cazare şi serviciile oferite vizitatorilor. Nu în ultimul rând eclipsarea atractivă are loc la nivel individual, şi este datorată opţiunilor turistului. Putem identifica în această situaţie mai multe cazuri posibile. În primul rând, datorită opţiunilor foarte variate ale cererii turistice, poate apărea situaţia în care turistul are alte preferinţe decât cele oferite de obiectivul considerat, în general, mai atractiv (turistul care în locul versanţilor verticali sau al masivelor calcaroase izolate preferă relieful domol, rotunjit din împrejurimi; preferinţa personală pentru Peştera Bisericuţa, o cavitate fosilă, în comparaţie cu Huda lui Papară, tocmai datorită lipsei apelor subterane; preferinţa pentru Cheile Turenilor în condiţiile în care acestea sunt mai sălbatice decât Cheile Turzii). De asemenea, între obiective 97

Gabriela COCEAN


20 10

de acelaşi gen şi cu o valoare (atractivitate) apropiată, eclipsarea poate fi indusă de interese secundare ale turistului. Astfel, un montaniard care va avea ca pasiune botanica, va prefera Cheile Întregaldelor sau Râmeţului în faţa altora lipsite de prezenţa unor plante endemice sau relicte.

RA

Fig 4 Mănăstirea Râmeţ impunându-se peisagistic în raport cu abrupturile calcaroase

G EO G

Pentru resursele turistice diferite, concentrate pe o arie restrânsă, un bun exemplu îl poate constitui zona Mănăstirii Râmeţ, unde, pe un areal redus ca suprafaţă, se pot identifica cel puţin trei resurse turistice importante: morfologice (reprezentate de cheile Râmeţului şi ale Mănăstirii), biogeografice (date de prezenţa Florii de Colţ) şi antropice (regăsite în lăcaşul de cult menţionat). În această situaţie, materializarea fenomenului de „umbrire” depinde în mare măsură de interesul şi preferinţele fiecărui turist în parte: pentru cei veniţi pentru a vizita mănăstirea şi a se reculege acest fapt va eclipsa celelalte resurse, de la abrupturile învecinate ale cheilor menţionate la fragila Floa98


G EO G

RA


20 10

re de Colţ; în schimb, cei interesaţi de botanică nu vor avea ochi decât pentru aceasta din urmă iar practicanţii geoturismului sau alpinismului vor opta cu prioritate pentru sectorul de chei şi versanţii ce domină altimetric aşezarea monahală, considerându-i ca unică resursă turistică ce merită atenţie. Fenomenul de eclipsare introduce în practica evaluării potenţialului de atractivitate al unei regiuni o variabilă în plus. De aici şi tendinţa, adeseori păguboasă, manifestată de promotorii amenajării şi exploatării turistice, de-a neglija introducerea obiectivelor de plan secund, a căror atractivitate este estompată prin fenomenul descris, în circuitele de profil. Astfel, eclipsarea respectivelor obiective este cu atât mai profundă, uneori fiind afectate chiar în raport cu alte obiective similare, din întregul areal. Eclipsarea Cheilor Turenilor de către Cheile Turzii, le scoate practic pe cele dintâi înafara circuitelor turistice din zonă, ca urmare a canalizării aproape exclusive a cererii spre cele din urmă, a competiţiei deja câştigate de acestea în Culmea Petreşti în planul atragerii vizitatorilor ce optează pentru un anumit tip de ofertă. In consecinţă, datorită existenţei pe un teritoriu restrâns a unei oferte similare, turiştii sunt tentaţi să-şi mute atenţia înspre alte părţi ale masivului. Astfel, rămâne înafara circuitelor a doua cheie ca lungime din Munţii Trascău, cu un profil îngust, numeroase meandre, repezişuri şi morfologie mozaicată a versanţilor, comparabile cu celelalte chei. În urma fenomenului de eclipsare, obiective de primă importanţă scapă ofertei turistice, care din păcate, rămâne insensibilă la complementaritatea resurselor, realizând ierarhizări subiective, nu întotdeauna conforme cu realitatea şi valoarea atestată a acestora. Promovarea intensivă a unor anumite zone este un factor benefic pentru dezvoltarea turistică a acestora, dar ea trebuie realizată nu prin evidenţierea ostentativă a unui obiectiv, în detrimentul celorlalte, ci prin etalarea lui ca ţintă a unei cereri dominante, în vreme ce obiectivele din acelaşi areal rămân ca o resursă atractivă de perspectivă, inclusiv ca o alternativă a acesteia (în cazul modificării opţiunilor cererii). De altfel, acesta este modul în care o resursă turistică poate ieşi din eclipsă. Constatăm, totuşi, o diferenţă între resursele naturale şi cele antropice, întrucât la nivel de eclipsare obiectivă, asupra celor dintâi intervenţiile sunt ineficiente şi neavenite, în timp ce la cele antropice pot avea loc restaurări sau reconstrucţii în măsură să le mărească indicele de atractivitate. Asupra resurselor atractive ale reliefului, se poate acţiona prin înlăturarea a ceea ce noi am numit eclipsarea subiectivă, prin acţiuni de promova99

Gabriela COCEAN

BIBLIOGRAFIE

20 10

re, de facilitare a accesului sau de îmbunătăţire a actului turistic, în general. În condiţiile unei promovări intensive a unui obiectiv aflat în umbra altuia, acesta poate fi scos la lumină şi prezentat atenţiei publice prin turism la adevărata sa semnificaţie.

G EO G

RA


CIANGĂ, N. (2007). România. Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca. COCEAN, GABRIELA (2010), The Tourist Role of Relief as Landscape Background, Romanian Review of Regional Studies, Journal of the Centre for Regional Geographz, Volume VI, Number I, pag 79-85 COCEAN, P., VLĂSCEANU G., NEGOESCU, B., (2002) Geografia generală a turismului, Meteor Press, Bucureşti POPESCU-ARGEŞEL, I. (1971), Depresiunea Trascăului. Studiu geomorfologic, SCGGG, Geogr., XVIII, 2, Bucureşti. POPESCU-ARGEŞEL, I. (1977), Munţii Trascăului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucureşti.

100