Ghid pentru fermieri - pomosat

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT

RECOMANDĂRI DE COMBATERE INTEGRATĂ A BOLILOR SI DĂUNĂTORILOR DIN POMICULTURĂ GHID PENTRU FERMIERI

Lucrare realizată în cadrul Programului CEEX, Proiect nr. 230/2006 - POMOSAT

Proiectarea şi implementarea unui sistem de management durabil al agroecosistemelor pomicole pe baza evaluării cu modele numerice şi tehnici satelitare a impactului schimbărilor climatice (POMOSAT)

Roşca Ioan, Iacomi Beatrice, Dobrin Ionela, Tudose Minodora, Istrate Rada, Vlad Fulvia Florica

Editura Invel Multimedia 2008 3 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


CUPRINS

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr ............................................................. 5 2. Principalii dăunatori din cultura mărului .............................................................21 3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor ..................................34 4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din pomicultură...............................................................................................................51 5. Fauna utilă din livada de măr ...............................................................................64 6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr .................................................................................76 7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr........................96

4 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr Autori: Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS Rapănul mărului, produs de patogenul Ventura inaequalis este o boală gravă care afectează frunzele, florile şi fructele. In România, boala este prezentă în fiecare an, în toate bazinele pomicole SIMPTOME Simptome pe frunze: Pete translucide apoi brune-măslinii, catifelate, în general pe faţa superioară. Frunzele puternic atacate cad prematur

Simptome pe fructe: pete asemănătoare celor de pe frunze fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şi crapă în zona afectată; la atac puternic se usucă fructe dezvoltate: pete adâncite, care “chelesc” începând din centru; fructele atacate au valoare comercială redusă, nu rezistă la păstrare sau prezintă "dopuri de plută" sub fiecare pată ELEMENTE DE BIOLOGIE Transmiterea patogenului peste iarnă se realizează prin periteciile din frunzele căzute şi prin miceliul şi conidiile de pe ramurile atacate. In timpul vegetaţiei diseminarea patogenului se realizează prin ascospori şi conidii. Inoculul primar este constituit de ascosporii din periteciile purtate de frunzele căzute pe sol. Ascosporii sunt eliberaţi când precipitaţiile umezesc periteciile pe frunzele moarte. Eliberarea ascosporilor (90-95%) are loc, în general, în primele două ore de la iniţierea unui episod ploios, fiind foarte strâns dependentă de lumină (numai un mic procent de ascospori este eliberat noaptea, între ora 19 si ora 8). In livezile cu cantitate redusă de inocul ascosporii nu sunt eliberaţi semnificativ noaptea. Intr-o livadă cu inocul ridicat de ascospori, chiar dacă procentul 5 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT ascosporilor eliberaţi este mic, numărul total de ascospori va fi ridicat, ceea ce poate cauza focare importante de infectii primare de rapăn. Cantitatea de ascospori eliberată depinde de temperatură: cu cât este mai cald, cu atât aceasta este mai importantă. Inoculul secundar este reprezentat de conidii, răspândite de vânt şi ploaie. Germinarea lor necesită o perioadă de umectare minimă, în funcţie de temperatură. Factori favorabili. Infecţiile primare se produc de îndată ce temperatura a depăşit 60C şi au căzut 0,3 mm precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30 de ore (12 ore la 110C, sau 9 ore, la 250C). Condiţii sunt necesare pentru apariţia unei infecţii primare de rapăn: 1. Prezenţa inoculului. Patogenul supravieţuieşte peste iarnă în frunzele infectate rămase pe sol. Ploile puternice toamna crează condiţii favorabile infecţiei foliare la sfârşitul sezonului, după ultimele tratamente cu fungicide. După o iarnă caldă urmată de o primăvară umedă, rata de supravieţuire a patogenului este mai ridicată, ca şi cantitatea de inocul. Putem clasifica livezile ca având cantităţi ridicate sau mici de inocul, în funcţie de numărul de unităţi PAD (Potential Ascospore Dose) sau DPA (Doza Potenţială de Ascospori) prezente în toamna care precede recolta. 2. Tesuturi vulnerabile. Infecţiile cu rapăn se produc imediat ce apar ţesuturi verzi, frunzele fiind cel mai vulnerabile până la sfârşitul dezvoltării lor; la 5-8 zile după apariţie ele devin rezistente la infecţie. Totuşi, programele de protecţie cu fungicide trebuie repetate pentru protecţia noilor frunze, care apar într-un ritm destul de rapid şi sunt vulnerabile. Fructele rămân vulnerabile până la recoltare, dar durata de umectare necesară infecţiei creşte cu vârsta fructului. 3. Condiţii climatice favorabile: temperatura şi umiditatea. Pentru a calcula riscul de infecţie utilizăm modelul lui Mills – care consideră dezvoltarea optimă a patogenului la temperaturi între 16 - 240C; atunci durata de umectare necesară producerii infecţiei este cea mai scurtă. La temperaturi mai ridicate sau mai scăzute, ţesuturile trebuie să rămână umede mai mult timp pentru ca infecţia să devină posibilă. Intr-o livadă cu un risc scăzut de rapăn, trebuie calculată durata de umectare în timpul zilei (de la ora 8 la ora 19) de la ora începerea ploii până când frunzele sunt uscate (nu se includ ploile nocturne). Intr-o livadă cu risc ridicat, trebuie calculată perioada de umectare de la începutul ploii până când frunzele sunt uscate, indiferent de ora începerii ploii (se includ şi ploile nocturne). 6 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 4. Ascospori maturi. Ascosporii se formează la dezmugurit, în frunzele infectate, rămase peste iarnă. Cu cât atacul de rapăn a fost prezent în anul anterior, cu atât ascosporii vor fi mai numeroşi primăvara. Concentraţia ascosporilor în aerul livezii atinge, în general, un vârf în stadiul de buton roz şi căderea petalelor, dar epidemiile sunt declanşate de infecţiile precoce. Ca urmare, este esenţială începerea unui program de control înainte de iniţierea primei perioade de infecţie – cu fungicide preventive, dacă livada a înregistrat atac de rapăn la sfârşitul sezonului precedent. In livezile în care nu s-a înregistrat atac de rapăn în anul anterior, numărul total de ascospori eliberaţi în atmosferă va fi scăzut şi aceştia vor avea mai puţine şanse de a contamina organe verzi. STRATEGII DE PROTECŢIE Strategia de protecţie presupune prognozarea riscului şi intervenţia atunci când acest risc este atins. Atenţie: începutul strategiei de protecţie: peritecii mature şi iniţierea proiectării ascosporilor. Stadiul sensibil: C-C3. Evaluarea riscului de infecţie presupune: eterminarea perioadelor de contaminare, pe baza datelor climatice: durata de umectare a frunzelor, temperatură, pluviometrie, higrometrie. Pentru pomicultor aceste informaţii provin de la reţeaua de prognoză şi avertizare. Riscul de infecţie se poate calcula şi de către pomicultor, calculul fiind însă mai fastidios. Tabelul lui Mills (http://www.nysaes.cornell.edu/pp/extension/tfabp/mills.shtml) Temperatura medie (in timpul perioadei de umectare) 0 C

Perioada de umectare minimă necesară infecţiei (ore)

Perioada de incubare (înainte de apariţia simptomelor) (zile)

23-17

6

9-10

16

6,1

9-10

14-15

7

12-13

12-13

8.3 - 8

14

11

9

15

10

11

16

6-7–8-9

18 – 15.4 - 13,4 – 12.2

17 7

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Determinarea perioadelor de infectie cu rapan. Infectia primara poate sa apară dacă sunt prezenţi ascospori maturi iar umiditatea este adecvată, condiţii care permit eliberarea ascosporilor. La dezmugurit vor fi întotdeauna ascospori maturi, numărul acestora depinzând de cantitatea de inocul în frunzele căzute în anul anterior (cantitate mică sau ridicată). Determinarea nivelului de inocul primar (Orts R., Giraud L., Darthout L. 2006. Protection integreé pommier-poirier. CTIFL Ed., 2éme edition) 1. Tehnica PAD (DPA). Pentru prognozarea nivelului de inocul primăvara în plantaţie, trebuie realizată o estimare a frunzelor cu rapăn prezente toamna - Potential Ascospore Dose PAD sau Doza Potenţială de Ascospori DPA). La sfarşitul lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie, înainte de căderea frunzelor, se realizează o estimare a rapănului pe frunze. Selectaţi o schemă din cele de mai jos, numărul total de lăstari examinaţi fiind 600. 20 de lăstari analizaţi - 30 pomi (bloc de 300-900 pomi); 15 lăstari analizaţi - 40 pomi (bloc de 400-1200 pomi) 10 lăstari analizaţi - 60 pomi (bloc de 600-1800 pomi) Protocol: 9 La fiecare pom selectat examinaţi lăstari de la la vârf, bază, interiorul şi exteriorul coroanei; este foarte important să analizăm si lăstari din vârful pomului (nivel la care rapănul se poate instala ca urmare a unei pulverizări deficitare cu fungicide) 9 Analizaţi suprafaţa frunzelor (inferioară şi superioară) şi înregistraţi numărul de frunze cu una sau mai multe pete de rapăn (inclusiv petele pe care le credeţi/suspectaţi a fi de rapăn). Înregistraţi numărul total de frunze cu pete de rapăn. 9 Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mic sau egal cu 50, se poate estima că livada are un risc scăzut de inocul pentru următorul an 9 Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este cuprins între 50-100, se iau măsuri de reducere a acestui inocul toamna (adunarea frunzelor) – apoi se poate estima că livada are un nivel scăzut de inocul pentru anul următor. 9 Atenţie! Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mare de 100 – nivelul de inocul în livadă este ridicat, fiind necesar un program de tratament fungicid la începutul sezonului următor.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Această metodă de determinare a riscului de rapăn nu poate fi folosită când au fost aplicate în sezon fungicide din grupa IBS, în special dacă acestea au fost aplicate după apariţia infecţiei (leziunile de rapăn sunt doar inhibate dar nu şi distruse şi nu pot fi detectate). 2. Estimarea inoculului primar potenţial (J.M. Olivier) Notarea se face toamna (octombrie) pe 100 de lăstari (2 lăstari/pom)/parcelă. Căutaţi prima frunză cu rapăn pe lăstar plecând de la vârf, observând faţa superioară şi inferioară. Verificaţi 2-3 etaje pe acelaşi lăstar. Fiecare lăstar are deci o notă 0 sau 1 cu un calificativ F sau I. Totalizaţi notele. lipsă pete de rapăn inocul lipsă cel putin o pată de rapăn inocul prezent Una sau mai multe pete izolate Pete numeroase, cu evoluţie spre convergenţă Interpretare Nota < 20 Tip F dominant Inocul redus Tip I dominant Inocul mediu

nota 0 nota 1 tip F tip I Nota > 20 Inocul mediu Inocul puternic

Lungimea perioadei de umectare a frunzelor. Lungimea perioadei de umectare a frunzelor necesară pentru ca infecţia să aibă loc variază cu temperatura. Intr-o livadă cu inocul redus: când ploaia începe ziua (între ora 8 şi ora 19) se numără orele de la începerea ploii până când frunzele sunt din nou uscate; când ploaia incepe noaptea (între ora 19 şi ora 8:00) se numără orele în care frunzele rămân umede, de la 8:00 dimineata. Intr-o livadă cu inocul ridicat, lungimea periodei de umiditate se calculează de la inceperea ploii până când frunzele sunt uscate. După calcularea lungimii perioadei de umectare a frunzelor, se calculează media de temperatură în timpul intervalului şi se consultă tabelul pentru a analiza dacă frunzele au fost umede îndeajuns pentru ca infecţia să apară. Infecţiile secundare pot să apară când conidiile dezvoltate in urma infecţiilor primare (primele pete de rapăn pe frunze) sunt răspândite de picături de ploaie. Ca şi în cazul infecţiilor primare, cele secundare apar numai când umiditatea iniţiată de precipitaţii este prezentă pentru o perioadă îndeajuns de lungă, pentru o temperatură dată. Deoarece infecţiile secundare se pot produce atât ziua cât şi noaptea, se calculează tot timpul scurs de la începutul precipitaţiilor şi nu 9 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT numai orele de pe timpul zilei. Perioadele de rouă sau de umiditate puternică (peste 90%) contribuie, de asemenea, la perioada efectivă de umectare dar nu joacă un rol important decât dacă sunt precedate de ploi. Cu cât fructele se maturează, cu atât perioadele de umectare trebuie să fie mai lungi pentru ca infecţia să fie posibilă. Perioadele de umiditate necesare pentru infecţia pe fructe sunt mai lungi decât cele necesare pentru infecţia pe frunze. In livezile în care infecţia primară pe frunze a fost redusă, putem reţine perioada cea mai lungă necesară apariţiei infecţiei pe fructe numai acolo unde rapănul pe fructe ridică probleme. Corelaţia între temperatură şi umiditate în infecţia cu rapăn (Stensvand, Gadoury, Amundsen, Semb şi Seem, 1997, Phytopathology 87:1046:1053) Temperatura medie (°C) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Numărul minim de ore cu frunze umede necesar infecţiilor Infectii primare Infectii secundare (realizate de ascospori) (realizate de conidii) 40 37 34 33 27 26 21 23 18 20 15 17 13 15 12 13 11 12 9 10 8 9 8 9 7 9 7 9 6 9 6 9 6 8 6 8 6 8 6 7 10


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Temperatura medie (°C) 21 22 23 24 25 26

Numărul minim de ore cu frunze umede necesar infecţiilor Infectii primare Infectii secundare (realizate de ascospori) (realizate de conidii) 6 7 6 7 6 8 6 9 8 11 11 14

Relaţia între temperatură, perioada de umectare, numărul de săptămâni după înflorire şi infecţia secundară a fructelor

Temperatura medie (0C)

Săptămâni după inflorire 1

5

10

5

ore de umectare pentru 2% infecţie pe fructe 10

13.0

26.0

37.0

45.5

12

10.0

21.6

31.0

38.0

14

8.5

18.5

26.5

32.5

16

7.5

16.0

23.0

28.5

18

6.5

14.5

20.5

25.5

20

6.0

13.0

18.5

23.0

STRATEGII DE PROTECŢIE cultivarea de soiuri rezistente. Gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor). reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură, a frunzelor căzute, tăierea şi arderea lăstarilor infectaţi, eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea livezilor tinere. Atenţie: aportul de uree înainte de căderea frunzelor favorizează degradarea periteciilor dar poate avea efecte secundare de nenglijat (ulceraţii, Nectria). Adunarea sau distrugerea frunzelor toamna reduce notabil inoculul.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT protecţie chimică. In perioada de repaus: Zeamă sulfocalcică - 20 %, Polisulfură de bariu 6 % . In perioada de vegetaţie, primul tratament se face la dezmugurire, al doilea în faza de buton roşu - începutul înfloritului, al treilea - la sfârşitul înfloritului. Tratamente preflorale: produse cuprice; la sfârşitul înfloritului: fungicide carbendazimice; în funcţie de avertizare, tratamentele continuă, alternând produse din diferite grupe chimice. Pentru controlul simultan al făinării: fungicide polivalente în condiţii de atac mediu sau slab: tehnica S.A.T. (Single Application Treatment): un singur tratament la dezmugurit, într-o concentraţie mai mare (ex. ditianona - 0,6%). In acest mod se asigură protecţia pomilor timp de o lună. Poziţionarea tratamentelor Intervenţie “stop” când riscul este atins: a) cu un produs de contact sau penetrant în cele 24-48 ore după iniţierea perioadei de umectare favorabile infecţiei; b) cu un produs curativ (tip IBS – Inhibitor al Biosintezei Sterolilor) în 3-5 zile dupa iniţierea umectării frunzelor (în funcţie de produs) repetarea tratamentelor: în caz de spălare a produsului (protecţia este deficitară în cazul a 20-25 mm precipitaţii); în caz de creştere vegetativă: frunzele formate după tratament nu sunt suficient protejate, cu excepţia cazului utilizării unui produs sistemic Atenţie: există limite de utilizare a produselor curative de tip IBS şi a celor penetrante din grupa strobilurinelor şi anilinopirimidinelor o utilizare mult repetată favorizează apariţia izolatelor patogene rezistente păstraţi IBS pentru intervenţii curative, când protecţia preventivă sau “stop” nu a putut fi asigurată nu depăşiţi 3-4 aplicări/an şi alternaţi familiile chimice nu le utilizaţi în cazul apariţiei petelor (accelerează riscul de inducere a raselor patogene rezistente) nu utilizaţi IBS la temperaturi sub 150C se recomandată adăugarea unui produs de contact la un produs din grupa IBS


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA Este prezentă în toate bazinele de cultură a mărului, provocând pierderi de recoltă la soiurile sensibile. SIMPTOME Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna

Sursa: internet Lăstari primari: ramuri lungi cu frunze deformate. Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi se constată prezenţa unei ţesături fine de miceliu, un păienjeniş, de culoare albă. B. Iacomi (2007) Inflorescenţe: florile atacate prezintă petalele decolorate, se brunifică şi se usucă.

B. Iacomi (2007) Frunze: simptome secundare însoţite de un miceliu alb; frunzele nu se deschid complet, sunt înguste, curbate şi se brunifică.

B. Iacomi (2007)



Fructe: alterarea rugozitate

culorii,

uneori

fructe tinere: uscare, cădere sau, frecvent apariţia unei reţele brune de ţesut suberificat, foarte evidentă după ce fructul s-a dezvoltat. Sursa: internet ELEMENTE DE BIOLOGIE Contaminări primare. Conservare pe timpul iernii sub formă de miceliu în muguri. Forma sexuată (peritecii) este puţin frecventă. Primăvara, începând cu stadiul C, miceliul îşi reia activitatea şi invadează tinerii lăstari şi inflorescenţele. Contaminări secundare. Atacurile primare produc conidii care, diseminate prin vânt, dau naştere la focare secundare, sursă de contaminare până toamna Factori favorabili Temperaturile cuprinse între 10-200C (intre 0-100C: lipsa dezvoltare; peste 380C conidiile sunt alterate) Umiditatea puternică a aerului este suficientă pentru declanşarea unor infecţii puternice, dar conidiile îşi pierd facultatea germinativă în mediu umed. Sensibilitatea varietală. Unele soiuri valoroase (Ionathan, Ionared, Mc. Intosh, Boiken, Idared) sunt foarte sensibile. Soiurile Golden Delicious, Pătul, Parmen Auriu etc. sunt mijlociu de sensibile, iar Astrahan Roşu, Şovari, Red Delicious, Maşanschi, Roşu de Stettin, Reinette Ananas sunt slab atacate de făinare. Soiuri rezistente: Pionier, Voinea, Generos, Romus 2, Romus 3. Sensibilitatea foliară. La măr, numai frunzele tinere sunt sensibile: perioada de receptivitate este limitată la 3-6 zile care urmează apariţiei frunzelor. După 14-17 zile, frunzele sunt definitiv imune.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Evaluarea riscului Iarna: observarea mugurilor cu făinare (contaminări primare) După înflorire: control vizual 100 organe (2/pom pe 50 de pomi repartizaţi în livadă). Observaţi 5 frunze de la extremitate situate sub prima frunză complet derulată. Consideraţi frunza cu făinare dacă miceliul este vizibil fără lupă pe faţa inferioară. Notaţi frecvenţa lăstarilor care au una sau mai multe frunze atacate. Mai puţin de 5% frunze cu făinare – adăugaţi sulf la produsele de contact anti rapăn. Peste 5% frunze cu făinare: utilizaţi produse de sinteză curative. STRATEGII DE PROTECŢIE tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, imediat după înflorit şi în perioada de repaus, cu ocazia tăierilor care se fac anual; îngroparea fragmentelor de lăstari prin lucrarea solului fertilizarea cu doze moderate de azot şi fosfor şi potasiu evidenţa parcelelor atacate în anul precedent Poziţionarea tratamentelor: perioada C3 - F2 Livezi slab infectate: la reluarea vegetaţiei, cu produse pe bază de sulf Livezi puternic infectate: privilegiaţi un produs curativ (IBS) pentru primele intervenţii, pentru a frâna dezvoltarea focarelor primare; aplicaţi apoi produse de contact Din stadiul F2 în iulie: asociaţi protecţia cu cea contra rapănului Perioada estivală: Unele fungicide IBS utilizate contra rapănului sunt eficace şi pentru făinare dar: o utilizare repetată favorizează apariţia de izolate rezistente; nu depăşiţi 3-4 aplicări pe an şi alternaţi familiile chimice; nu le utilizaţi pe focare declarate, la temnperaturi mai mici de 150C


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA Cele două specii sunt înrudite. La seminţoşi, M fructigena este prezentă mai ales pe fructe iar M. laxa pe flori şi ramuri. SIMPTOME Flori: uscarea intreagă a corimbului, care capătă o culoare brună.

B. Iacomi (2007) Fructe în livadă şi în perioada de depozitare: dezvoltare rapidă a unui putregai brun, plecând de la o rană (frecvent un orificiu produs de viermele merelor). Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şi caldă. Pe fructe apar pete brune la suprafaţa cărora se dezvoltă cercuri concentrice de perniţe cenuşii – gălbui (sporodochii). Fructele putrezesc. Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele căzute în iarbă şi în depozite. Fructele putrezesc, având pieliţa de culoare brună-negricioasă, fără sporodochii pe suprafaţă. Mumifierea fructelor: apare în livadă, pe vreme caldă şi secetoasă după iniţierea infecţiei. Fructele putrezite parţial se zbârcesc şi rămân prinse în pom. Putregaiul inimii fructului: putregaiu brun începând de la căsuţa seminală care se extinde spre periferie, la fructele care au canalul stilar deschis. Formă de atac greu de depistat înainte de depozitare.

B. Iacomi (2007)

ELEMENTE DE BIOLOGIE Patogenul se conservaă sub formă de scleroţi în fructele mumifiate şi sub formă de miceliu în ulceraţiile de pe ramuri. Primăvara sporodochiile purtătoare de conidii se formează pe fructele mumifiate şi ramurile infectate. Conidiile sunt diseminate de vânt şi ploaie tot timpul anului şi pot rămâne mai multe luni în contact cu planta înainte de germinare. 16 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Factori favorabili: prezenţa rănilor (grindină, ger târziu, ploi puternice, atac parazitar, şocuri diverse); plantaţii foarte dense – atac pe flori Infecţiile se produc între limite largi de temperatură (0 – 250C), optima fiind în jur de 150C. La fructele dezvoltate infecţiile se realizează iniţial prin orificii produse de viermele merelor (Cydia pomonella), rosături produse de viespi, albine sau furnici, ciupituri cauzate de păsări sau leziuni mecanice, produse de diverse cauze (grindină, vânt etc). Petele de rapăn pot constitui şi ele poartă de intrare pentru miceliul ciupercii, mai ales la fructele depozitate. De la fructul infectat miceliul trece prin străpungere directă în fructele lipite de acesta, în prezenţa unei pelicule de apă. Trecerea de la un fruct la altul este frecventă la merele depozitate, în special dacă nu este asigurată o bună ventilaţie care să împiedice formarea de condens pe fructe. Fructele căzute, cele atacate de rapăn precum şi fructele provenite din terenuri irigate şi fertilizate cu azot sunt mai uşor infectate. STRATEGII DE PROTECŢIE eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacaţi şi a celor ce poartă fructe mumifiate; adunarea şi îngroparea sau arderea fructelor căzute, efectuarea arăturilor în livezi evitarea dozele mari de azot şi udarea abundentă, mai ales în partea a doua a perioadei de vegetaţie combaterea dăunătorilor care provoacă leziuni fructelor protecţia chimică: tratamente de iarnă, cu zeamă sulfoclcică sau polisulfură de bariu, efectuate după tăierea lăstarilor cu fructe atacate. In timpul vegetaţiei, majoritatea fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură şi controlul moniliozei. Soiurile rezistente la rapăn, pentru care nu se fac stropiri, vor trebui tratate, în cursul vegetaţiei, pentru combaterea moniliozei. La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide specifice. evitarea leziunilor la recoltare sortarea fructelor la introducerea în depozit tratarea merelor destinate păstrării de lungă durată, înainte de depozitare (Caroben T - 0,2 % , prin îmbăiere; interval de pauză 90 zile) 17 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Asigurarea igienei în depozite şi a unei temperaturi de 1 – 30C şi a unei umidităţi de 75 – 80%. Verificarea periodică în depozite, resortarea dacă este cazul FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA Este cea mai pagubitoare bacterioză a pomilor seminţoşi. Epidemiile apar sporadic şi sunt dependente de condiţii climatice favorabile. SIMPTOME Lăstari: ofilirea, brunificarea şi uscarea tinerilor lăstari, îndoirea vârfului acestora în formă de cârjă.

F. Vlad (2007) Flori şi fructe abia legate ofilite, brunnegricioase. Frunzele se brunifică, se răsucesc şi se usucă.

F. Vlad Colorarea în roşu-brun a ţesuturilor situate imediat sub scoarţa zonei apropiate necrozei Pe ramuri şi trunchi, apar pete mari, adâncite. Scoarţa atacată se necrozează şi este lipită pe lemn. Indepărtând scoarţa, se observă lemnul colorat în brun-roşcat. F. Vlad (2007)


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Producţie de exsudat pe pedunculii florali, fructele şi ramurile afectate: picături de lichid alb sau gălbui, lipicios

F. Vlad

Sursa: internet

ELEMENTE DE BIOLOGIE Bacteriile rezistă iarna în ulceraţiile adesea dezvoltate din contaminări tardive şi dificil de reperat. Primăvara inoculul este diseminat de ploaie, vânt, păsări, insecte, instrumente de tăiere. Factori favorabili plante gazdă contaminate în vecinătatea livezii: arbori ornamentali (Cotoneaster, Pyracantha, Sorbus) sau pomi seminţoşi condiţii climatice: temperaturi > 210C în timpul înfloririi; furtună, ploi sau grindină în perioada de creştere factori agronomici: sensibilitatea varietală; prezenţa de flori secundare; fertilizare în exces cu azot, vigoarea pomilor STRATEGIA DE PROTECŢIE distrugeţi sistematic focarele în livadă şi în vecinătate monitorizaţi constant plantaţia, mai ales în perioadele de risc este obligatorie aplicarea măsurilor de carantină. In zonele situate aproape de focarele depistate: control riguros al tuturor pomilor, imediat după înflorit, pentru depistarea eventualelor focare de infecţie apărute. Se controlează şi gardurile vii, perdelele de protecţie din lungul şoselelor, parcurile precum şi arboretele din luncile râurilor etc. atenţie la echilibrul alimentar al pomilor şi la raportul Ca/K. Insuficienţa fertilizării azotate poate induce alternanţe, deci a doua înflorire şi o creştere a riscului. Evitaţi şi fertilizarea exagerată cu azot (generează creşteri vegetative suculente, sensibile la foc bacterian). 19 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT realizaţi tăierile înainte de martie pe timp uscat, începând cu livezile sănătoase. Evitaţi tăierile excesive de iarnă care stimulează creşteri vegetative în sezonul următor. Intârziaţi tăierile de vară până când mugurele terminal a apărut şi când prognoza meteo anunţă 2-3 zile consecutive însorite, uscate. evitaţi irigarea în exces (foliajul şi ulceraţiile umede favorizează diseminarea bacteriei) eliminarea şi distrugerea părţilor atacate, tăind 30-60 cm sub zona afectată. Dezinfectaţi cu hipoclorit de sodiu sau alcool instrumentele de tăiere. Lăsterii atacaţi tăiaţi se vor distruge prin ardere, operaţie urmată imediat de tratamente chimice când uscarea a depăşit 50 % din coroană, pomul va fi eliminat din plantaţie Evaluarea riscului Perioada de risc: prezenţa florilor; temperaturi > 240C sau temperaturi minime >120C şi temperaturi maxime >210C în aceeaşi zi Condiţii care satau la baza prognozarii si avertizării focului bacterian: Inflorescenţe deschise, petale intacte; precipitaţii de cel puţin 0.25mm, ceaţă deasă sau precipitaţii care depăşesc 2.5mm în ziua anterioară; o temperatură medie zilnică de 15.60C Poziţionarea tratamentelor: când riscul de temperatură este atins repetarea tratamentelor după precipitaţii (15-20 mm) sau imediat după căderea grindinei; 3 zile după tratamentul precedent dacă pragul este constant depăşit şi la 4-5 zile dacă pragul este atins din nou tratamentele chimice încep înainte de înflorit (produse cuprice). In timpul înfloritului se fac 2- 3 tratamente, la interval de 5 - 7 zile. Ultimul tratament este recomandat toamna, înainte de căderea frunzelor (produse cuprice). Atenţie: risc de fitotoxicitate al unor produse în timpul înfloririi

BIBLIOGRAFIE 1. Roger Orts, Michel Giraud, Laurent Darthout, 2006 - Protection intégrée pommier – poirier, Ctifl, 2006, 2e édition. 20 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


2. Principalii dăunatori din cultura mărului Autori: Ionela DOBRIN, Minodora TUDOSE HOMOPTERA – Pemphigidae PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm. Descriere. Femela nearipată, de 1,8-2,5 mm lungime, are corpul oval, bombat, de culoare brună-închis, acoperit cu o secreţie ceroasă albă, filamentoasă. Femela aripată, de 1,8-2,3 mm lungime, are corpul oval-alungit, de culoare brună-închis, acoperit cu filamente ceroase, la fel ca la femela apteră dar mai puţin lungi. Biologie şi ecologie. Păduchele lânos, în condiţiile ţării noastre are 8-10 generaţii pe an şi ierneză în stadiul de larvă de vârstele I şi a II-a în crăpăturile şi rănile scoarţei ramurilor şi tulpinilor, precum şi pe colet şi pe rădăcini. În timpul perioadei de vegetaţie în dinamica populaţiilor păduchelui se înregistrează două maxime: prima în lunile aprilie-mai, în perioada creşterii lăstarilor primăvara, şi a doua la sfârşitul lunii iulie şi în august în perioada celei de a doua creştere a lăstarilor în timpul verii.. Modul de dăunare. Păduchele colonizează tulpinile (fig.1) ramurile, lăstarii şi rădăcinile merilor. În urma atacului ţesuturile se hipertrofiază, pe organele atacate formându-se tumori cu aspect canceros. La pomii atacaţi circulaţia sevei este stânjenită şi creşterea este întârziată.Cu timpul ramurile puternic atacate se usucă. Atacuri mai mari se înregistrează la soiurile de măr: Starking, Golden delicious, Parmain d’or, London Pepping, Reinette de Canada etc. Soiurile Ionathan, Ontario, Reinette Bauman etc. sunt mai puţin atacate. Dintre portaltoi se menţionează ca sensibili: M 12, M 9, M 11 etc., iar ca rezistenţi: M 13, M 104, M 106 etc.

Fig. 1 –Atac de Eriosoma lanigerum pe trunchiul arborilor (original) 21 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


HOMOPTERA – Aphididae PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI - Aphis pomi De Geer Descriere.Femelele nearipate au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde sau verde-gălbuie. Femelele aripate sunt mai mari, 2-2,5mm de culoare verde. Biologie şi ecologie. Păduchele verde al mărului se înmulţeşte tot timpul anului numai pe plante lemnoase. După împerechere femelele depun câte un ou, care iernează. În cursul unei perioade de vegetaţie se pot dezvolta 8-12 generaţii. În lunile mai, iunie şi iulie, perioada corespunzătoare creşterii intensive a lăstarilor, se înregistrează cele mai mari densităţi ale păduchelui verde al mărului. Temperaturile medii ale aerului de 18-24o C şi precipitaţiile reduse favorizează înmulţirea dăunătorului. Plante gazdă şi mod de atac. Păduchele atacă în primul rând mărul şi mai rar părul, păducelul, moşmonul şi scoruşul. Primăvara devreme fondatoarele colonizează mugurii, apoi fundatrigenele atacă lăstarii verzi şi frunzele (fig. 2). Din cauza înţepăturilor şi a sugerii sevei frunzele se răsucesc. Pomii puternic atacaţi au lăstarii mici, cu vârfurile răsucite, fructele pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor.

Fig. 2 - Atac de Aphis pomi pe lăstar de măr (original)


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT HOMOPTERA – Diaspididae PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ - Quadraspidiotus perniciosus Comst. Descriere. Femela are corpul circular sau cordiform, de culoare galben-portocalie, de 0,81,2 mm lungime. Scutul femel este circular, de culoare brun-cenuşie, cu o pată galben-portocalie în mijloc, cu diametrul de 1,6-2,3 mm. Masculul are corpul alungit, de culoare galben-portocalie, de 0,8-0,9 mm lungime Scutul mascul este oval-alungit, de aceeaşi culoare cu cel femel, de 1,2-1,5 mm lungime. Biologie şi ecologie. Are 1-3 generaţii pe an. Când există 3 generaţii, prima se dezvoltă în lunile mai-iulie, a doua în iulie-ocombrie şi a treia în lunile octombrie-mai. Iernează ca larvă primară, sub scut, pe scoarţa copacilor. Larvele se răspândesc şi se fixează pe tulpini, ramuri şi frunze confecţionează câte un scut protector din fire de mătase, impregnat cu ceară, sub care se hrănesc, sugând seva din ţesuturi. Păduchele din San José se răspândeşte îndeosebi cu materialul săditor din pepiniere şi cu altoi şi în mai mică măsură cu ajutorul vântului, cu frunzele căzute, cu unele insecte entomofage sau cu păsări. Plante gazdă şi mod de atac Păduchele atacă mai ales părţile lemnoase (fig. 3) şi mai puţin frunzele şi fructele. În locurile atacate ţesuturile se înroşesc şi se necrozează din cauza unei substanţe, pe care o introduce păduchele o dată cu sugerea hranei. Pomii atacaţi au frunzele îngălbenite, tânjesc în dezvoltare şi, cu timpul, se usucă, începând de la vârf spre baza.

Fig. - 3 - Atac Quadraspidiotus perniciosus pe ramuri şi fructe (original)


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT COLEOPTERA Curculionidae GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum L. Descriere. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5-6 mm lungime, de culoare bruncenuşie, acoperit pe partea dorsală cu perişori. Aripile anterioare sunt lăţite posterior şi prevăzute în treimea posterioară cu o bandă deschisă, dispusă oblic, cu deschiderea în partea anterioară (fig. 4).

Fig. 4 - Anthonomus pomorum –adult (Google image) Larva

Fig. 5 - Anthonomus pomorum – larva (Google image)

are corpul uşor arcuit, de culoare alb-gălbuie, cu capul negru; la maturitate

ajungând până la 8 mm (fig. 5). Biologie şi ecologie. Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de adult în crăpăturile scoarţei pomilor, pe sub frunzele căzute, uneori şi în sol la baza copacilor Adultii depun ponta în bobocii florali. Plante gazdă şi mod de atac. Gărgăriţa florilor de măr atacă speciile de măr cultivate şi sălbatice, uneori părul şi păducelul. Adulţii hibernanţi se hrănesc cu mugurii foliari şi florali în care rod mici cavităţi. Noii adulţi atacă frunzele, rozând una din epiderme şi parenchimul. Frunzele atacate capătă un aspect reticulat. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, staminele etc. Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân agăţaţi pe ramuri, fiind cunoscuţi în popor sub numele de „cuişoare” (fig. 6).

Fig. 6 - Atac de Anthonomus pomorum (original). 24 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT HYMENOPTERA – Tenthredinidae VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klug Descriere. Adultul în lungime de 6-7 mm, are corpul de culoare brun-închisă dorsal şi galbenă ventral.. Aripile sunt transparente, cu nervurile brun-închise. Picioarele sunt galbene. Larva (fig. 7). Are corpul de culoare alb-gălbuie Are un miros specific, de ploşniţă.

Fig. 7 - Hoplocampa testudinea-larva (Google image) Biologie şi ecologie. Această viespe are o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă în ultima vârstă, în interiorul unui cocon, la 5-15 cm adâncime. Viespile apar în timpul fenofazei de înfoiere a corolei la soiurile timpurii de meri. Ouăle sunt depuse câte unul în caliciul florilor, într-o tăietură făcută cu ovipozitorul.. Apariţia larvelor corespunde cu scuturarea petalelor soiurilor de măr cu înflorire timpurie în proporţie de 70-80%. Plante gazdă şi mod de atac.. Produce pagube mai mari la soiurile de măr cu înflorire timpurie: Pame, Parmen auriu, Transparent de Cronceles, Kasseli şi Reinette de Canada. Cel mai puţin atacate sunt soiurile: Jonathan, London Pepping, Husveti Rozmarin. Larvele atacă fructele de măr sub două forme). Prima formă de atac este produsă de larva neonată, care roade o galerie curbată sub epidermă, care se cicatrizează şi duce până la urmă la deformarea fructului. A doua formă de atac este provocată de larvă în celelalte vârste şi este mult mai periculoasă; larva minează fructul până în zona lojilor seminale, unde cosumă seminţele şi ţesuturile din jur. Fructele atacate se recunosc după galeriile rotunjite sub forma unor cavităţi deschise, în care se găsesc resturi de hrană şi excremente larvare. Din cauza atacului fructele rămân mici şi cad (fig. 8).

Fig. 8 - Hoplocampa testudinea – fructe atacate (original) 25 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT LEPIDOPTERA – Cossidae SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus cossus L. Descriere. Adultul (fig. 9) are corpul voluminos, de culoare brun-cenuşie, acoperit cu peri. Aripile sunt brun-cenuşii, prevăzute cu dungi transversale, ondulate, mai închise.

Fig. 9 - Cossus cossus - adult (Google image)

Fig. 10 - Cossus cossus – larva (Google image)

Larva are lungimea corpului de 80-100 mm, este roşie-cărămizie. Capul este brun (fig.10) Biologie şi ecologie. O generatie la 2 ani. Apariţia fluturilor începe către sfârşitul lunii iunie şi continuă şi în iulie. Ouăle sunt depuse în grupe de 15-50 în crăpăturile scoarţei, îndeosebi la baza tulpinilor pomilor şi arborilor.Larvele care apar stau grupate şi rod galerii în scoarţă, în care iernează. În primăvara anului următor larvele se răspândesc şi sapă galerii individuale, ascendente, adânci în lemn.. Plante gazdă şi mod de atac. Atacă trunchiul şi ramurile mai groase la diferite specii de arbori forestieri şi pomi fructiferi Omizile rod în lemn galerii longitudinale ascendente. SFREDELITORUL RAMURILOR - Zeuzera pyrina L. Descriere. Adultul (fig.11) are corpul alb, cu 6 pete pe torace, dispuse în două rânduri longitudinale, de culoare albastru-închis.. Aripile sunt albe, prevăzute cu numeroase pete şi puncte albastre.

Fig. 11 - Zeuzera pyrina – adult (Google image)

Fig. 12 - Zeuzera pyrina - larva (Google image) 26


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Larva (fig. 12) are corpul galben, dorsal cu numeroase puncte negre si are o lingime de 50-60 mm. Biologie şi ecologie. Sfredelitorul ramurilor are o generaţie la 1-2 ani, iernează în stadiul de larvă în galeriile din ramuri şi tulpini . Plante gazdă şi mod de atac. Larvele acestei specii rod galerii în ramuri. Ramurile atacate se veştejesc şi se usucă. Pomii atacaţi se debilitează. LEPIDOPTERA – Gracillariidae MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella F. Descriere. Adultul, are corpul de culoare cenuşie, prevăzut cu pete alb-argintii. Aripile anterioare sunt colorate în galben-bronz, cu dungi argintii mărginite cu negru. Aripile posterioare sunt cenuşii, cu franjuri lungi. Larva are corpul cilindric, alb-gălbui, cu picioarele mai închise la culoare. Biologie şi ecologie În ţara noastră molia marmorată are 3 generaţii pe an şi iernează ca pupă în interiorul galeriilor, în frunzele căzute. Adulţii depun . ouăle izolat pe partea inferioară a frunzelor.. Larvele care apar perforează corionul şi pătrund direct din ou în interiorul frunzei, unde rod galerii caracateristice. Plante gazdă şi mod de atac. Larvele rod galerii în celulele epidermice şi ţesutul lacunar ale frunzelor. Ulterior larva roade galerii sinuoase în interiorul ovalului, consumând complet conţinutul acestuia (fig.13).

Fig. 13 - Phyllonorycter blancardella – atac (Google image).



LEPIDOPTERA – Tortricidae MOLIA COJII FRUCTELOR - Adoxophyes orana F.R. Descriere. Masculul are aripile anterioare de culoare brun-gălbuie, prevăzute cu un desen caracteristic evident, brun-roşcat, iar ale femelei sunt brun-negricioase, cu desenul mai simplu şi mai şters. Aripile posterioare sunt cenuşiu-deschis la mascul şi cenuşiu-brune la femelă. Larva (fig. 14) are corpul de culoare verzuie-închis.

Fig. 14 - Adoxophyes orana –larva (original) Biologie şi ecologie. Molia cojii fructelor prezintă două generaţii pe an. Iernarea are loc în stadiul de larvă de vârstele a II-a şi a III-, într-un cocon alb, în crăpăturile scoarţei, în rugozităţile de la baza mugurilor şi pe sub frunzele uscate. . Larvele

pătrund în muguri, unde rod frunzuliţele centrale, iar apoi trec şi atacă

inflorescenţele şi frunzele din vârful lăstarilor mătase. Plante gazdă şi mod de atac. Larvele pătrund în interiorul mugurilor şi se hrănesc cu conţinutul lor, fără a produce daune importante. Cel mai periculos este atacul larvelor generaţiei I.Acestea vatămă frunzele, pe care le scheletuiesc şi fructele tinere, cărora le rod învelişul La măr o intensitate mai mare a atacului se înregisterază la soiurile: Rose de Virginie, Jonathan, Starkimson, Gravenstein, Golden delicious, Rubra precoce, Stark delicious, Pătul etc. La păr soiurile mai sensibile la atac sunt: Williams, Curé, Beurre Gifard, Beurre d’Amanlis, iar la cais soiul Milleur d’Hongrie. VIERMELE MERELOR - Cydia pomonella L. Descriere. Adultul (fig. 15) are aripile anterioare alungite, de culoare brun-cenuşie, prevăzute cu linii transversale mai închise; în regiunea apicală prezintă câte o pată semilunară de 28 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT culoare brună, mărginită de dungi bronzate. Aripile posterioare sunt brun-roşcate, cu reflexe arămii. L arva este de culoare alb-rozie, cu capul brun (fig.16).

Fig. 15 - Cydia pomonella - adult (Google image)

Fig. 16 - Cydia pomonella –larvă (Google image)

Biologie şi ecologie. Viermele merelor iernează ca larvă în ultima vârstă într-un cocon de mătase, adăpostit sub scoarţa exfoliată şi în crăpăturile acesteia, pe tulpini şi pe ramurile mai groase şi are 2 generaţii pe an.. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze şi pe fructe, când fructele au mărimea unei alune. Incubaţia durează 5-23 zile, în funcţie de temperatură şi umiditate. Larvele apărute pătrund în fructe, mai adesea prin regiunea caliciului şi cea a pedunculului, şi rod galerii spre regiunea centrală, unde se hrănesc cu endospermul seminţelor. Plante gazdă şi mod de atac. Viermele merelor atacă fructele de măr, păr, cais, prun, nuc etc., pagube mai mari înregistrându-se în livezile de meri. Larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele ale generaţiei a doua fructele ajunse la completa dezvoltare. Fructele atacate prezintă galerii pline cu resturi de hrană şi excremente. Acest atac este cunoscut sub numele de „viermănoşirea merelor”

LEPIDOPTERA – Lasiocampidae INELARUL - Malacosoma neustria L. Descriere. Adultul (fig. 17) au corpul gros, acoperit cu perişori deşi.Aripile sunt scurte şi rotunjite, de culoare galben-roşcată sau brun-cărămizie; cele anterioare prezintă o bandă transversală oblică de culoare mai închisă. Larva, (fig.18) în lungime de 50-60 mm, are corpul brun-roşcat, acoperit cu peri rari, gălbui.



Fig. 17- M. neustria –adult (Google image)

Fig. 18 - M. neustria – larvă (Google image)

Fig. 19 – M. neustria – ponta (Google image)

Biologie şi ecologie. Inelarul are o singură generaţie pe an .Iernează în stadiul de ou pe ramurile tinere ale pomilor şi arborilor. Larvele apar primăvara devreme, obişnuit în luna aprilie, o dată cu desfacerea mugurilor. La început stau grupate în cuiburi formate din fire mătăsoase şi frunze, la adăpostul cărora se hrănesc mai ales noaptea. Mai târziu, larvele se răspândesc în toată coroana pomilor. Ponta are aspectul unui inel, de unde vine şi numele de “inelar” (fig.19) Plante gazdă şi mod de atac. Larvele inelarului atacă frecvent în livezile din preajma pădurilor la măr, prun, păr etc. La apariţie larvele se hrănesc cu muguri şi flori, apoi atacă frunzele, pe care le rod complet.

LEPIDOPTERA - Arctiidae OMIDA PĂROASĂ A DUDULUI - Hyphantria cunea Drury Descriere. Adultul (fig. 20) este de culoare albă, cu aripile anterioare prevăzute uneori cu pete negre.

Fig. 20 - Hyphantria cunea – adult (original)

Fig. 21 - Hyphantria cunea - larva (original)


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Larva (fig. 21), are corpul de culoare brun-închisă pe partea dorsală şi verde-brunie pe partea ventrală. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete alb-verzui sau galbene. Corpul este prevăzut cu negi negri şi numeroşi peri bruni sau negri, lungi şi urticanţi. Biologie şi ecologie. Specia are 2 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în crăpăturile scoarţei, în scoarţa exfoliată sau în scorburile copacilor, pe garduri etc., uneori şi la o mică adâncime în sol.Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de arbori şi pomi fructiferi (dud, arţar, măr, păr, cireş etc.), într-o singură grupă, acoperită cu perişori fini şi rari. Plante gazdă şi mod de atac. În unii ani omizile desfrunzesc total pomii, (fig. 22) din care cauză aceştia se debilitează. La atacuri repetate, câţiva ani la rând, pomii se pot usca.

Fig. 22 - Hyphantria cunea –atac (Google image) NĂLBARUL (ALBILIŢA) - Aporia crataegi crataegi L. Descriere. Adultul (fig. 23) are corpul de culoare neagră, acoperit cu peri cenuşii, lungi. Aripile sunt albe, puţin mai închise la marginea externă, străbătute de nervuri negre. Larva are corpul de culoare cenuşie, acoperit cu peri (fig. 24).

Fig. 23 - Aporia crataegi-adult (Google image)

Fig. 24 - Aporia crataegi – larvă (Google image)


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Biologie şi ecologie. Are o generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă în cuiburi formate din frunze uscate şi înfăşurate în fire de matase. Plante gazdă şi mod de atac Omizile rod mugurii foliari şi florali, florile şi frunzele. Pagube mai mari produc omizile primăvara, când rod mugurii şi frunzele tinere, aproape în întregime. La inavazii mari livezi întregi pot fi desfrunzite, ceea ce contribuie la diminuarea producţiei de fructe. ACARI – Tetranychidae ACARIANUL ROŞU AL POMILOR - Panonychus ulmi Koch Descriere. Femela (fig. 25) este de 3,0-3,8 mm lungime şi 2,0-2,5 mm lăţime. Are corpul oval, convex dorsal şi aproape plat ventral, de culoare brun-roşcată. Masculul măsoară numai 2,35-3,00 mm lungime, 1,4 mm lăţime şi are corpul alungit şi îngustat posterior, de culoare oranj-roşiatic (fig. 25).

Fig. 25 - Panonychus ulmi, mascul şi femelă (Google image)

Fig. 26 - Bryobia rubrioculs- adult (Google image)

Biologie şi ecologie. Acarianul roşu al pomilor are 5-6 generaţii pe an. Iernează în stadiul de ou de iarnă pe scorţa pomilor. Prima generaţie se dezvoltă de regulă în cursul lunii aprilie, iar următoarele generaţii în lunile mai-octombrie Plante gazdă şi mod de dăunare. Larvele şi adulţii colonizează partea inferioară a frunzelor, unde se hrănesc, înţepând şi sugând sucul celular. În urma atacului, pe frunze, la locul înţepăturilor, apar pete mici alb-brunii, care cu timpul confluează şi pot cuprinde întreg limbul foliar; culoarea petelor se schimbă treptat, devenind alb-argintii până la alb-roşiatice.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT ACARI – Bryobiidae ACARIANUL BRUN AL POMILOR - Bryobia rubrioculus Scheut. Descriere. Femela (fig. 26), în lungime de 0,6-0,8 mm, are corpul oval, uşor turtit dorsoventral, de culoare brună. Biologie şi ecologie. Acarianul brun al pomilor are 5-7 generaţii pe an. În ţara noastră generaţiile se succed astfel: prima în lunile martie-aprilie, a doua în mai-iunie, a treia în iunieiulie, a patra în iulie, a cincea în august, a şasea în august-septembrie şi a şaptea în septembrieaprilie. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, mai ales în jurul mugurilor şi în crăpăturile scoarţei. Fenologic, apariţia larvelor coincide cu desfacerea mugurilor. Larvele apărute colonizează mugurii, ramurile tinere şi frunzele şi se hrănesc cu sucul celular. Plante gazdă şi mod de atac. În urma atacului adulţilor şi larvelor la frunze se produc dislocări ale epidermei şi ale celulelor parenchimului lacunar şi apar pete de culoare alb-cenuşie sau cenuşie-roşcată. La un atac puternic frunzele se usucă şi cad. Pomii atacaţi se debilitează, au fructele mici şi nu mai formează muguri de rod pentru anul următor. Pagubele produse de acest acarian sunt mari, mai ales în anii secetoşi. BIBLIOGRAFIE 1. Paul Paşol, Dobrin Ionela, Loredana Frăsin, 2007 – Tratat de entomologie specială. Dăunătorii culturilor horticole, Editura Ceres 2. http://www.google.com/



3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor Autor: Ioan ROŞCA Ca urmare a pagubelor cantitative şi calitative, produse de dunători, pe de o parte s-a mărit numărul tratamentelor chimice de combatere, aspect ce are ca urmare, evoluţia explozivă a unor dăunători, în paralel cu apariţia altora care nu erau consideraţi dăunători, iar pe de altă parte s-a redus substanţial fauna utilă care contribuia la menţinerea în echilibru a populaţiilor de dăunători. Există măsuri generale, legate de lucrările de îngrijire din livadă, care pot duce la evitarea, limitarea sau/reducerea costurilor necesare îngrijirii livezilor. În România se supun măsurilor de carantină fitosanitară ca dăunători, Eriosoma lanigerum şi Quadraspidiotus perniciosus (prezenţi în Romania şi pentru limitarea cărora se iau măsuri speciale). Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor permite distrugerea stadiilor hibernante de gărgăriţe (Anthonomus spp., Rhynchites spp.), omizi de tortricide (Cydia pomonella, Adoxophyes orana, Hyponomeuta malinella ş.a.). Tăierea şi distrugerea cuiburilor de omizi defoliatoare este o practică curentă, mai ales acolo unde nu este vorba de suprafeţe mari. Se pot aplica brâie–capcană, pentru Anthonomus pomorum şi Cydia pomonella. Adunarea fructelor viermănoase, căzute, atacate fie de viespile merelor (Hoplocampa testudinea), fie de viermele merelor (Cydia pomonella). Aplicarea, şi distrugerea lor, în cursul lunii mai pe trunchiul pomilor, a brâielor–capcană pentru retragerea gărgăriţei florilor, din noua generaţie (Anthonomus pomorum), larvelor din generaţia a doua a viermelui merelor (Cydia pomonella) şi altor tortricide. Există situaţii când se practică arderea resturilor, a tuturor ramurilor rămase după tăierile executate în toamnă sau primăvară. Acest lucru din punct de vedere al protecţiei culturilor de seminţoase este benefic, determinând reducerea dăunătorilor pentru culturile viitoare şi distrugerea formelor hibernante, omizi, pupe de molii, şi acarieni. Distrugerea brâielor–capcană, aplicate împotriva gărgăriţei florilor şi viermelui merelor, şi arderea, îngroparea sau fermentarea fructelor viermănoase căzute. Cuiburile de omizi sunt adunate şi arse. Tratamentele chimice sunt absolut necesare în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de repaus cât şi în vegetaţie, la avertizare, iar în practica agricolă curentă se aplică 34 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni (Tetranychidae), de afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la avertizare. Stropirea livezilor, se face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile, fiind eficace şi împotriva acarienilor, afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică tratamente obligatorii de combatere a păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum). Este benefică tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din petale, împotriva viespilor merelor şi perelor (Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente eficace şi împotriva formelor mobile de acarieni, afide, coccide. În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve.

Printre ele, moliile pieliţei fructelor

(Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului (Phylonorichter blancardella), molia minieră circulară a mărului (Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al mărului (Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute prin aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În funcţie de specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de molia mugurilor şi fructelor (Archips podana). Multitudinea de produse avizate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella), dovedeşte importanţa acestui dăunător pentru livezile de măr. Tratarea livezilor împotriva viermelui merelor (Cydia pomonella), se face la avertizare, când fructele au mărimea unei alune, în prima generaţie şi se repetă la 10-12 zile, împotriva omizilor din generaţia a doua sau a treia se repetă şi acestea după 8-10 zile, fiind eficace în funcţie de produsul utilizat şi împotriva larvelor din generaţia a doua a păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), afidelor, formelor mobile de acarieni, omizilor defoliatoare. Se practică rareori, aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, prin stropirea livezilor în cursul lunii mai, în perioada de zbor şi de hrănire a cărăbuşului (Melolontha melolontha), sau la înflorire pentru combaterea gândacului păros al florilor (Epicometis hirta) cu produse avizate sau recomandate ca înlocuitori de specialiştii în protecţia plantelor. 35 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Protejarea pomilor tineri împotriva iepurilor, se face aplicând pe trunchiul acestora un strat de epirifug. Uneori se aplică momeli toxice împotriva şobolanului de apă (Arvicola terrestris), momelile se pregătesc din morcovi ori cartofi tocaţi şi amestecaţi cu fosfură de zinc, aplicate toamna după căderea frunzelor, cât şi primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetaţie a pomilor. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru acarieni La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii contribuie în mare măsură speciile prădătoare. Pentru acarienii ce produc gale, dificil de distrus, nu e o corelaţie între densitatea formelor hibernante şi importanţa pagubelor în viitorul sezon de vegetaţie. Tratamente precoce (înainte şi după înflorire) sunt mai eficiente la speciile galicole, în cazul atacurilor puternice de acarieni liberi este posibil să se aplice un acaricid specific. Pe baza rezervei de ouă hibernante se stabileşte prognoza apariţiei acarienilor liberi. Estimarea apariţiei dăunătorului în anul următor, pentru acarienii ce iernează ca ou, se stabileşte în funcţie de rezerva de ouă hibernante. Evaluarea acestora se face în lunile decembriemartie, prin recoltarea de la 30 de pomi/parcelă a 2 probe constând în porţiuni de cel puţin 10 cm. lungime, de ramuri de 2 ani. Se acumulează 60 de probe a câte 2 muguri sau ramuri de rod (120 în total). Aceste probe se examinează cu lupa pe o raza de 1 cm. în jurul mugurelui. Evaluarea rezultatelor se face pe 7 clase, caracterizate prin numărul de ouă hibernante găsite şi pe valoarea clasei. Clasa 0= nr. ouă 0, valoarea clasei 0, Clasa 1= nr. ouă 1-5, valoarea clasei 2, Clasa 2= nr. ouă 6-20, valoarea clasei 10, Clasa 3= nr. ouă 21-50, valoarea clasei 30, Clasa 4= nr. ouă 51-100, valoarea clasei 70, Clasa 5= nr. ouă 101-200, valoarea clasei 150, Clasa 6= nr. ouă >200, valoarea clasei 300. Apreciaerea se face prin suma probelor din fiecare clasă înmulţite cu valoarea clasei, rezultând numărul total de ouă. Nivelul la care se apreciază că, în următoarea perioadă de producţie, vom avea probleme, este de 3000 ouă/120 formaţii de rod. Estimarea pontei se mai poate face astfel: slab, 1-5 ouă pe cm2 ; mijlociu, 6-10 ouă pe cm2; mare, 11-20 ouă pe cm2; foarte mare, peste 20 ouă pe cm2. Estimarea pontei dă o imagine orientativă asupra rezervei biologice a dăunătorului. Apecierea momentului când începe debutul eclozării ouălor de iarnă se face prin “captatoare de larve” (scândurele de 20/10 cm. pe care se fixează un fragment de ramură de 2-3 36 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT ani, de 8-15 cm. plin cu ouă), atârnate în pom, fragmentul de ramură este înconjurat de o barieră de vaselină. Dispozitivul este verificat în primăvară din 2 în 2 zile, înregistrându-se momentul apariţiei larvelor din ouăle de iarnă. Rezerva biologică a dăunătorului se diminuează numai parţial prin tratamentele care se fac în timpul repausului vegetativ, efectul limitat al acestor tratamente se datoreşte faptului că majoritatea ouălor şi formelor mature hibernante, sunt situate în crăpăturile scoarţei sau/şi locuri ascunse, scapă de acţiunea pesticidului, astfel că hotărîtoare devin tratamentele din prima perioadă de vegetaţie a pomilor. În anii cu primăveri răcoroase, acarienii au o evoluţie lentă, chiar dacă rezerva biologică concretizată prin ponta de iarnă este mare, o rezervă biologică mare este un factor care arată fermierului că poate avea probleme din punct de vedere al acarienilor, în viitorul sezon de producţie, nu este sigur însă ce se impune aplicarea unor tratamente speciale împotriva acarienilor, uneori o rezervă biologică redusă poate să evolueze, în primăverile cu temperaturi peste limitele normale, la un nivel de înmulţirea masivă a acarienilor şi atingerea nivelului la care se impun tratamente de combatere. Atragem atenţia că înmulţirea lentă a dăunătorilor în aprilieiunie, fie datorită unei rezerve biologice scăzute, fie condiţiilor climatice nefavorabile înmulţirii (temperaturi scăzute), poate determina ignorarea dăunătorului, în aceste situaţii apare înmulţirea în masă a dăunătorului, ce are ca efect măsuri suplimentare de combatere, cheltuieli neprevăzute, scăderea eficienţei plantaţiei. În cursul perioadei de vegetaţie a plantaţiei de măr, se urmăreşte fluctuaţia populaţiei de acarieni în perioada cuprinsă între ecloziunea primelor larve din ponta de iarnă şi pînă cînd fructele se găsesc în pîrgă, observaţiile se fac săptamînal cu ajutorul lupei sau beneficiind de o vedere bună, înregistrîndu-se populaţia de acarieni mai întîi de pe frunzuliţe, şi inflorescenţe şi apoi de pe frunze, la fiecare observaţie se analizează 50 de frunzuliţe, inflorescenţe sau frunze recoltate de la 10 pomi diferiţi, pragul de alarmă (densitatea acarienilor la care se recomandă aplicarea tratamentelor de combatere este de 3—5 acarieni per frunzuliţă, 5—10 acarieni per inflorescenţă, 5—10 acarieni per frunză, din punct de vedere practic, se poate analiza cu lupa, 120 de frunze (câte 2 frunze de la 60 de pomi), de la partea inferioară a lăstarilor, în mai şi de la vârful lăstarilor în august.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Recomandarea de aplicare a tratamentelor se face atunci când este atins PED-ul. PED-ul pentru ouă hibernante este de 3000 ouă/120 formaţii de rod, iar pentru perioada de vegetaţie, în cazul în care înregistrăm o densitate de de 5 forme mobile/frunză se estimează pagube şi se impune aplicarea unor tratamente de combatere. În funcţie de criteriul biologic, se dau avertizările pentru tratamentele de vară, la eclozarea larvelor din fiecare generaţie, stadiu mai sensibil la acţiunea substanţelor acaricide. Există populaţii de acarieni rezistente sau tolerante la pesticidele utilizate pentru combaterea lor, fermierul poate aprecia singur nivelul de toleranţă/rezistenţă a populaţiei de acarieni faţă de pesticidele pe care le foloseşte curent, dacă ia din pomii trataţi cu acaricide, 1-2 ramuri, le pune într-un borcan cu apă, la adăpost, borcanul este situat pe o hârtie albă, iar după 24 ore, numără acarieni morţi şi vii de pe frunze şi hârtie, rezistenţa a apărut în livadă dacă nu au murit 95-100% din acarieni. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru gărgăriţa bobocilor de măr (Anthonomus pomorum L.) Trebuie supravegheate livezile din apropierea pădurilor care au avut o infestaţie masivă în anul precedent. La umflarea mugurilor, se controlează în special înţepăturile de nutriţie, apoi primele depuneri de ouă (ponte) care lasă să apară un mic orificiu rotund de 1 mm diametru pe butonii florali. Gărgăriţele preferă soiurile de măr Ionathan, Creţesc, Parmen, Auriu, acestea vor fi evitate sau supravegheate îndeaproape. Pentru a se putea aprecia intensitatea atacului în anul următor, se stabileşte, în primăvară, procentul florilor atacate dintr-o livadă, prin analiza a 300 de flori din 3 pomi diferiţi, iar primăvara următoare, atunci când temperatura este de peste 60C, pe pomi care nu au fost trataţi în anul anterior, se instalează brâie capcană, sau pe aceeaşi pomi se face un control al prezenţei şi densităţii gărgăriţelor. Acest control se face prin scuturarea pomilor pe o prelată, pe la ora 9-11, atunci când temperaturile nu permit zborul dăunătorului. În cazul în care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom se estimează un atac puternic. Recomandarea de aplicare a tratamentelor de combatere se face pe baza criteriului biologic, înregistrând curba de zbor, fie la brâie capcană (late de 15-20 cm., instalate la 10-15 mai, la 40-80 cm. înălţime în jurul tulpinii pomilor netrataţi), la o densitate de 15-20 adulţi/pom, 38 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT fie când la primul control prin scuturare, s-au gasit 1-2 adulţi/pom. Luând în considerare criteriul fenologic, se fac sondaje când dezmuguritul mugurilor florali a ajuns la 0,5-1% şi se recomandă aplicarea tratamentului când dezmuguritul a atins 10-15%. În cazul în care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom la baiele capcană, sau la primul control prin scuturare 1-2 adulţi/pom se estimează pagube şi se impune aplicarea unor tratamente de combatere. Aplicarea de brâie capcană din carton gofrat pe tulpină face ca insectele care se adăpostesc în perioada de estivaţie să poată fi distruse. Aceste cartoane gofrate se aplică pe tulpina pomilor în prima parte a lunii mai, atunci când apare noua generaţie şi apoi se ard în iarnă sau la începutul primăverii. Decizia de intervenţie depinde de înflorire. În cazul înfloririi normale este posibil să se tolereze 10-15% muguri atacaţi (rosături de nutriţie), peste acest prag, devine necesară aplicarea unui insecticid eficace în momentul umflării mugurilor, în stadiul de dezvoltare zis ”punct verde” (stadiul C de Fleckinger), se va prefera un produs care menajează fauna auxiliară şi în special acarienii prădători. Se aplică un singur tratament la avertizare pentru combaterea pe cale chimică a gărgăriţei florilor de măr. Pe cale chimică controlul populaţiei dăunătorului se realizează în mod curent prin tratamentele facute împotriva păduchelui de San Jose, în perioada de umflare a mugurilor, atunci când temperatura se situează peste +100C. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viermele merelor (Cydia pomonella L.) În principalele zone pomicole, unde se cultivă mărul, datorită condiţiilor de climă, intensitatea atacului se manifestă diferit de la an la an. Aprecierea posibilităţii apariţiei unui atac puternic în anul următor, se face prin cuantificarea rezervei de omizi (larve) hibernante. Pentru aceste determinări, în luna august se instalează în jurul unor pomi netrataţi brâie capcană în care larvele se retrag pentru diapauză. În cazul în care se înregistrează 5-6 larve/pom, se consideră că va urma un an cu o intensitate mijlocie a atacului. Estimarea populaţiei hibernante se poate face şi prin controlul a 900 de fructe, câte 300 din 3 pomi diferiţi, înainte de cules, în septembrie, 10—20 pentru soiurile cu coacere semitimpurie (Parmen auriu, Frumos de Voineşti etc.) şi între 15—25 pentru soiurile cu coacere tîrzie (Jonathan, Golden delicious, Strarkrimson, Reinette Baumann etc), când se calculează, procentul de fructe atacate, în funcţie de soi sau localizarea parcelelor. 39 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Pentru fermierii interesaţi de situaţia mortalităţii, pentru că în cursul diapauzei de vară şi de iarnă o parte din larve mor, este necesar ca la nivel de localitate să existe material biologic colectat din prima şi de la a doua generaţie a anului precedent, cu ajutorul brâielor capcană, păstrate vara şi peste iarnă în cuştile de avertizare (de creştere), depozitate în livadă sau în apropierea fermei, iar în cazul în care mortalitatea naturală este sub 30% generaţia I, din anul viitor, va fi numeroasă, iar situaţia lipsei precipitaţiilor şi a temperaturilor peste 180C, se presupune a fi un atac puternic. Într-un an favorabil, cu producţie bună, când se înregistrează la prima generaţie 10—15% fructe atacate, la pomii netrataţi, peste 30% din larve devin pupe, vom avea o populaţie numeroasă a dăunătorului, iar când peste 50% din larve devin pupe, va fi o populaţie foarte numeroasă. Pentru a cunoaşte rezerva biologică a dăunătorului într-o, localitate, zonă sau livadă, este necesar să se instaleze capcane feromonale, în coroana pomului, la 1,60—1,70 m înălţime, la distanţe de 50 m între capcane, ele se controlează zilnic pînă la apariţia primilor fluturi, după care pînă la încheierea fiecărei generaţii se vor controla de odată pe săptămînă. Recomandarea pentru aplicarea tratamentelor de combatere, se face în funcţie de curba apariţiei fluturilor, înregistrată prin utilizarea capcanelor feromonale, AtraPom, considerând că maximul zborului, apariţiei adulţilor, este simultană cu depunerea în masă a ouălor, impunându-se aplicarea tratamentelor de combatere, pragul economic de dăunare fiind de 5 masculi/capcană/săptămână, timp de 2 săptămâni, dar în ferme pomicole extinse, 2-3 capturi/capcană/săptămână reprezintă o posibilitate ca 2% din fructe să fie atacate, chiar şi acest număr de capturi poate fi luat în considerare pentru recomandarea de a se aplica tratamente de combatere. Tratamentele se face pentru ambele generaţii la 1-2 zile de a apariţia primelor perechi de fluturi, în cuştile de creştere, sau

după

7

zile

de

la

înregistrarea

pragului

economic

de

dăunare

de

5

masculi/capcană/săptămână, timp de 2 săptămâni. În zonele unde există două generaţii pe an, se recomandă, două tratamente împotriva primei generaţii şi două împotriva celei de a doua generaţii, dar acolo unde zborul fluturilor din prima generaţie se extinde 40—45 zile, se aplică trei tratamente la prima generaţie, iar în cazul în care generaţia a doua se eşalonează si cînd cad ploi în perioada zboprului se aplică al treilea tratament pentru generaţia a doua. În general acolo unde a scăzut rezerva biologică a dăunătorului, datorită tratamentelor aplicate corect timp de mai mulţi ani consecutiv, sunt necesare numai 3 tratamente (fie unul în prima generaţie şi două în a 40 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT doua generaţie, sau invers) depinzând de rezerva biologică a populaţiei în zonă, localitate sau fermă, de eficacitatea pesticidelor utilizate. La prima generaţie al doilea tratament se aplică la 9—14 zile, dacă după primul tratament apar foarte mulţi fluturi, când se înregistrează temperaturi scăzute, până în 180C, la temperaturi de 18—220C, tratamentul se aplică la 8 zile, tratamentul coincide cu primul ce se face împotriva omizii păroase a dudului (Hyphantria cunea), al treilea tratament la prima generaţie este necesar în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 zile, în majoritatea regiunilor pomicole din ţară, coincide cu primul tratament ce se execută împotriva primei generaţii a păduchelui din San Jose. La a doua generaţie primul tratament se avertizează ca să se efectueze imediat după începutul depunerii primelor ouă, la 4—5 zile după apariţia primelor capturi în capcanele feromonale sau în cuştile de creşrtere, al doilea tratament, se aplică după 6—14 zile, poate aplica chiar al treilea tratament cînd zborul fluturilor s-a prelungit mai mult de 30 zile şi există pontă nouă după al doilea tratament, coincide cu primul tratament ce se aplică împotriva generaţiei a doua a păduchelui din San Jose. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.) Controlul fitosanitar în cazul păduchelui din San Jose constă în cunoaşterea procentului de pomi atacaţi şi densitatea dăunătorului în cazul unei livezi infestate, se înregistrează dacă pomii prezintă atac pe fructe, frunze şi ramuri, precum şi intensitatea atacului (numărul de larve pe fruct, numărul de larve pe centimetru de ramură, pe frunză). Deoarece este vorba de un dăunător de carantină, se intervine rapid pentru lichidarea focarului, se tratează ori de câte ori este semnalat. Estimarea atacului în anul următor trebuie să ţină seama de faptul că pragul biologic de dezvoltare este de 70C, atunci când suma gradelor de temperatură ajunge la 5110C, apar larvele sub carapace, iar la 12500C, apare generaţia a doua. Deoarece dăunătorul este de carantină, se aplică obligatoriu, atunci când dăunătorul a fost semnalat în livadă, două tratamente de combatere în timpul iernii şi un singur tratament, tot iarna, indiferent dacă se înregistrează sau nu atac. În cursul verii se poate aplica un tratament la apariţia primelor larve sub scut, în faza când noile larve nu au încă scutul format, fiind sensibile la acţiunea insecticidelor, momentul se 41 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT stabileşte prin examinarea zilnică după 5 mai a 1000 de femele, care se cercetează prin ridicarea scutului şi stabilirea stadiului expulzării larvelor, tratamentele următoare se aplică din 7-12 zile. În mod obişnuit se aplică 3-5 tratamente pentru controlul primei generaţii şi 1-2 tratamente pentru generaţia a doua. În cursul verii, prognoza apariţiei larvelor mobile la prima generaţie se poate face orientativ, la prima generaţie larvele apar sub scutul femelelor la mijlocul lui iunie, iar după câteva zile apar primele larve mobile, dezvoltarea primei generaţii poate dura până la jumătatea lui august, sînt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei generaţii, în mod normal, aceste tratamente se aplică cu produse în amestec şi pentru combaterea altor dăunători (viermele fructelor, păduchil şi purici de frunză, acarieni) şi boli (rapăn, făinare). Tratamentele de combatere a dăunătorului încep toamna, se fac în zilele în care temperatura este mai mare de 40C, nu plouă sau ninge, iar copacii au coaja fără urme de gheaţă sau ploaie, după căderea a cel puţin 60% din frunze, al doilea tratament (cînd este cazul) se va repeta cel mai devreme după 30 zile de la primul şi se poate prelungi pînă cînd 1—5% din mugurii florali sînt la faza de umflare. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele miniere Emiterea unei prognoze sau/şi avertizări pentru controlul lepidopterelor miniere (Phylonorichter blancardella F., Ph. corylifoliella Hb., Leucoptera scitella Zell., Stigmella malella Stt. şi Lyonetia clerckella L.) este destul de dificilă, având în modul de viaţă ascuns al larvei, ca şi eşalonarea zborului fluturilor şi prin urmare a apariţiei larvelor. Observaţii întreprinse pe diferite soiuri au dus la concluzia că soiul Ionathan poate fi admis ca tolerant la atacul minierelor, iar soiul Golden, sensibil. Pentru speciile de molii miniere prognoza de lungă durată are importanţă în măsura în care se cunosc zonele cu rezerve biologice deosebite. Aceste livezi se ţin sub supraveghere pentru a decide cu privire la metodele de combatere. Este dificil de stabilit un PED pentru lepidopterele minatoare, se apreciază totuşi că un procent de 25-30 mine/100 frunze poate fi reţinut pentru prognozarea atacului din anul următor. Pentru avertizarea tratamentelor împotriva moliilor miniere se foloseşte criteriul biologic după curba de zbor, capcanele cu feromonul specific fiecărei specii. Tratamentele se aplică la înregistrarea primilor fluturi în capcană la fiecare generaţie, pentru anul în curs nu se poate aştepta acest pragul (25-30 mine/100 frunze), momentul de intervenţie fiind depăşit. Repetarea tratamentelor (în funcţie de insecticidul folosit) se suprapune peste maximul curbei de zbor şi acoperă toată perioada de 42 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT eşalonare a zborului şi a dezvoltării vârstelor larvare. În general, primul tratament trebuie aplicat după scuturarea petalelor de măr, moment în care se înregistrează maximul de zbor al adulţilor, tratamentul trebuie repetat după 10 zile pentru a distruge majoritatea larvelor ce ies din ouăle depuse. Se urmăreşte, pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, apariţia minelor pe frunze, aplicându-se eventual un tratament numai dacă este cazul (atunci când sunt peste 25 de mine/100 frunze). În general tratamentele aplicate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella), contribuie şi la diminuarea populaţiilor de lepidoptere minatoare. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia frunzelor de măr (Hyponomeuta malinella Zell.) Înmulţirea moliei frunzelor de măr este frânată de activitatea unui mare număr de specii de insecte parazite, proporţia de parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În cadrul prognozei de lungă durată nu se întreprind măsuri speciale pentru această specie, în urma controalelor directe în livezi, înainte de înflorit, se face avertizarea măsurilor de combatere. Pragul economic de dăunare este de 5 colonii/100 muguri. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia pieliţei fructelor (Adoxophyes reticulana Hb.) Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută la urmărirea evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se calculează suma temperaturilor necesară maturării pontelor. Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20 fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua, iar controlul recoltei nu arată daune, în anul următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere. Pragul economic de dăunare este de 8 % din inflorescenţe ocupate de larve, primăvara; 5-8 % lăstari atacaţi vara; la capcana feromonală, 20 fluturi/capcană/săptămană.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viespea cu ferăstrău a mărului (Hoplocampa testudinea Klug) Acest dăunător, în anii favorabili de înmulţire poate să producă pierderi de 20—60% la majoritatea soiurilor de măr, în ultimii datorită parazitismului natural şi tratamentelor de combatere, atacul dăunătorului a devenit mai puţin evident. Atacul de Hoplocampa testudinea diferă de cel de Cydia pomonella. După Victoria Şuta, la viespea cu ferăstrău viespea (dăunătorul) depune ouăle în receptacul şi la inserţia sepalelor mult mai devreme, cînd fructul depăşeşte puţin mărimea unei alune, larvele migrează în al doilea fruct, iar fructele atacate anterior cad, fructele fiind atacate pînă sunt ca nişte nuci, galeria, la intrare, este netedă, în secţiune fructele miros a ploşniţă, larvele sunt alb-murdare, viespele atacă primele flori apărute, cele mai viguroase, ce determină calitatea şi calitatea producţiei, pentru că odată legate, rămân în pom. La viermele merelor fluturele (dăunătorul) depune ouăle atunci când cad ultimele fructe atacate de viespea cu ferăstrău, în cazul primei generaţii, cînd au diametrul de peste 3 cm, galeria, la intrare, este neregulată, plină cu excremente (rumeguş), larvele sunt alb-gălbui-roşietice. Se face o apreciere a pericolului ce-l prezintă dăunătorul în viitorul an de vegetaţie, notând, pe soiuri, frecvenţa fructelor atacate la pomii din fermă, evidenţiindu-se loturile tratate de cele neîngrijite, în primăvara se determină viabilitatea larvelor hibernante (în cutiile de creştere), apreciindu-se rezerva biologică a dăunătorului în stadiul de larvă, în ultima decadă a lunii mai (sau la 30 zile de la scuturarea petalelor). Dacă la sondajele în sol, sub coroana pomilor, se numără 15-20 larve hibernante, trebuie să ne aşteptăm la un atac puternic al larvelor din noua generaţie. Cum dăunătorul este în general localizat, supravegherea este necesară numai în livezile care au avut atac în anul precedent. Capcanele colorate, cu clei, înregistrează apariţia primilor adulţi. Se fac observaţii la 3 pomi de control, notându-se, numărul de flori atacate sau frecvenţa pontei pe câte 300 de flori şi se calculează procentul de flori cu pontă, iar în cazul în care se identifcă 3-4% flori atacate (o larvă până la maturitate consumă 2—3 fructe), rezultă o pagubă de 6—12%, recomandându-se aplicarea tratamentelor de combatere. De obicei, la 1—2% flori cu pontă, se recomandă să se aplice tratamente fitosanitare, când

30-50% sunt deschise,

tratamentul se aplică atunci când 10-15% din flori au început să se scuture.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cicada gheboasă (Ceresa bubalus F.) În cazul acestei specii nu poate fi vorba de o prognoză

de lungă durată ci de o

supraveghere a apariţiei infestărilor în pepiniere şi livezi tinere. Se face controlul atent al materialului săditor, tăierea ramurilor atacate, la un atac slab, defrişarea pomilor în cazul unui atac puternic, permanentizat, distrugerea buruienilor dintre şi de pe rânduri. Avertizarea tratamentelor se face prin controlul livezilor atacate şi stabilirea momentului ecloziunii larvelor. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. Pentru distrugerea larvelor şi adulţilor care se hrănesc cu vegetaţia ierboasă dintre pomi se va întreţine intervalul dintre pomi curat de buruieni sau se va cultiva cu plante din familiile de graminee, liliacee sau cucurbitacee, pe care larvele nu se hrănesc. O limitare naturală a dăunătorului este reprezentată de faptul că frecvent păsările consumă larve. Nu se cunosc soiuri rezistente, dar s-a observat că soiurile cu coaja mai groasă tolerează mai bine atacul, ovipozitorul neputand fi înfipt în profunzime. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru puricele melifer al mărului (Psylla mali Schmidb.) Un control de iarnă la pomii fructiferi permit o numărare a populaţiilor de ouă hibernante, în Elveţia, se consideră 200-500 ouă pentru 2 metri de livadă controlată, drept prag critic de intervenţie. Cu toate acestea cel mai bun moment pentru a determina nivelul de infestare se situează la controlul vizual prefloral. Aplicarea unui tratament, poate fi considerat necesar, dacă 60-80% din mugurii sunt infestaţi, ceea ce se întâmplă rar. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele verde al mărului (Aphis pomi De Geer.) Prognoza apariţiei afidului se stabileşte pe baza rezervei de ouă de rezistenţă, depuse pe ramurile şi lăstarii pomilor, în zone ştiute cu vetre de atac an de an. Avertizarea tratamentelor se face la depistarea ouălor de rezistenţă, când se aplică tratamente de iarnă. În primăvară şi vară avertizarea tratamentelor se face la semnalarea primelor colonii de afide pe frunze. Pragul economic de dăunare este de 4-10 ouă/10 cm ramură (până la dezmugurire) sau 8-10 colonii/lăstari. Tăierile de rodire care se aplică mărului în uscat pot îndepărta cea mai mare parte a ramurilor pe care sunt depuse ouăle de rezistenţă. 45 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele lânos (Eriosoma lanigerum Haussm.) Primordial pentru asigurarea sănătăţii livezii este prevenirea atacului prin folosirea de material săditor neinfestat procurat din pepiniere autorizate. Un control anual în livezile de măr a evidenţiat zone de atenţie unde se impune supravegherea atentă a evoluţiei atacului. Pragul economic de dăunare (PED) este de 10-12 % colonii/100 ramuri după înflorit sau/şi prezenţa indivizilor vii inainte de înflorit. Se recomandă tăierea şi arderea ramurilor şi lăstarilor atacaţi. Se cunosc soiuri de măr sensibile la atacul acestui dăunător (Parmen auriu) precum şi soiuri rezistente: Reinette Baumann, Reinette de Canada, Ontario-Sortimentul de soiuri folosit frecvent la noi în livezi nu prezintă rezistenţă. Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos, de aceea este esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de combatere eficientă. Decizia de a interveni, când, unde cu ce risc, este dictată de specialist, în funcţie de prognoza atacului în primăvară, insecticidele cu spectru larg de acţiune sunt eficace, dar toxice pentru parazitul viespei şi pentru acarienii prădători. Acest efect indezirabil ar putea fi atenuat dacă tratamentul este aplicat numai pe trunchi şi pe partea inferioară a arborelui, înainte ca păduchele să cuprindă întreaga coroană. Evaluarea parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în primăvara următoare. Pragul de toleranţă, al dăunătorului, în vară este fixat (în alte ţări) la un nivel de atac 10-12%, pe mlădiţe şi pe ramuri. Vara, numai un tratament meticulos, cu un produs specific dă rezultate. Experienţa demonstrează că tratamentele de vară, pot fi eficace, acceptând un risc. Deseori, înainte de recoltare, în livezi netratate, parazitul reduce considerabil populaţiile de păduchi. O evaluare a parazitismului în toamnă este recomandată, pentru alegerea unei strategii de combatere pentru primăvara următoare. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele defoliatoare polifage Hedya nubiferana Haw., molia verde a mugurilor. Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20 fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua şi controlul recoltei nu arată daune, în anul următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere. Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută la urmărirea evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se calculează 46 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT suma temperaturilor necesară maturării pontelor. Pragul economic de dăunare nu se cunoaşte. Tratamentele aplicate împotriva păduchelui din San Jose, mai ales tratamentele de iarnă împotriva viermelui merelor au eficacitate şi asupra moliei verzi a mugurilor. Tratamentele specifice, aplicate numai în cazuri când densitatea numerică a dăunătorului (semnalată în toamnă) este mare, se referă la un tratament în primăvară, înainte de dezmugurire sau în timpul dezmuguririi (dar înainte de înflorire). Hyphantria cunea Drury., omida păroasă a dudului. Se recomandă omizitul, prin tăiere cuiburilor de omizi, ce apoi se ard. Se aplică frecvent tratamente de combatere a dăunătorului, atât în zonele forestiere, bazinele pomicole, cât şi în centrele urbate. Pesticidele se aplică împotriva larvelor în stadii de dezvoltare cât mai timpurii. Operophtera brumata L., cotarul verde. Prognoza apariţiei cotarului verde se face pe baza rezervei de ouă hibernante. În acest scop se analizează probe de lăstari şi se înregistrează densitatea numerică a ouălor. Pe baza criteriului biologic se face avertizarea tratamentelor, respectiv după eclozarea larvelor, când acestea sunt de vârstele 1 şi 2. În Franţa, la controlul de iarnă, când ouăle se pot vedea uşor, pragul economic de dăunare este de 2-5 ouă pe un eşantion de 2 m3/pom, iar la controlul înainte de înflorire, 8-10 muguri florali infestaţi, aceste limite justifică un tratament. Lymantria dispar L., omida păroasă a stejarului. De regulă invaziile acestui dăunător se produc la intervale de caţiva ani, în funcţie de factorii ecologici. Se pot instala capcane cu feromonul specific pentru a semnala prezenţa fluturilor vara şi eventuale atacuri primăvara următoare. Prognoza de scurtă durată (avertizarea) se face prin controale efectuate direct în livezi, asupra pontelor hibernante, existenţa pontelor pe trunchiurile copacilor presupune existenţa unui viitor atac, iar frunzele din coroana atacate semnificativ, impun aplicarea unor tratamente de combatere a dăunătorului. Euproctis chrysorrhoea L., fluturele cu abdomenul aur. Cel mai important rol, în combatere, îl joacă păsările insectivore, ce reglează rata de înmulţire a dăunătorului, specii cu impact deosebit sunt piţigoii şi cucii, astfel un piţigoi distruge în timpul verii, aproximativ 5 milioane de larve, iar iarna, consumă exclusiv omizile hibernante ale dăunătorului, eliminând 70 % din cuiburi, în timp ce un pui de cuc consumă în 2 ore până la 160 omizi de Euproctis. Se obişnuieşte realizarea cuştilor de hrănire sau cuibărire în livezi. Se practică, în livezi, omizitul în 47 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT cursul iernii, cuiburile se adună şi se ard. Rezultate bune, în combaterea dăunătorului, se obţin prin colectarea şi distrugerea pontelor. Pentru combaterea chimică se utilizează pesticidele înscrise în CODEX, sau recomandate de specialist, în linii mari sunt aceleaşi pentru aşa numitele “omizi defoliatoare“. Malacosoma neustria L., inelarul. Este dificil de a prognoza pe termen lung apariţia insectei. Tratamentele se aplică la avertizare, atunci când specialiştii consideră că numărul cuiburilor va afecta habitatul sau producţia. Tăierea şi adunarea lăstarilor cu „ponte inelare”, cuiburilor de larve neonate sau în primele stadii, sunt intrate în practica curentă. Aporia crataegi L., nălbarul sau albiniţa. Observaţiile directe în livezi permit stabilirea momentului apariţiei larvelor hibernante din cuiburile de iernare, moment în care se aplică tratamente chimice. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. În cazul unor densităţi mari ale dăunătorului se aplică, primăvară, la părăsirea cuiburilor de iernare de larve, tratamente chimice. Ca metodă fizico-mecanică de combatere se practică omizitul, adunarea şi distrugerea cuiburilor de iernare, operaţie care se recomandă doar pentru pomii pitici, din loturile individuale, cu suprafeţe restranse. Melolontha melolontha L., cărăbuşul de mai. Gradul de dăunare a viermilor albi variază în funcţie de vârsta şi densitatea lor, precum şi de plantele gazdă. PED-ul în pepinierele pomicole, este de 0,5 - 1,0 larve/m2. Atacul poate fi prognozat prin lucrările de prognoză şi avertizare, bazate pe sondajele de sol, care stabilesc densitatea şi vârsta larvelor dăunătorului şi indică anii când predomină larvele de vârsta a treia. Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cariul lemnului (Anisandrus (Xyleborus) dispar F.) Contrar scolitidelor care sapă galerii sub scoarţa copacilor, speciile genului, forează, în stadiul de femelă, galerii în interiorul arborelui, specia fiind cea mai periculoasă insectă xylofagă din livezile noastre, atacă majoritatea arborilor fructiferi dar îndeosebi mărul. Pentru a controla prezenţa şi intensitatea zborului la acest dăunător, se foloseşte o capcană cu alcool (tipul Rebell rosso), iar dacă este cazul să se facă o singură previziune şi supraveghere a unui zbor, este suficientă o capcană pentru 0,5-1 ha suprafaţă, poate servi pentru a face o previziune negativă, dacă nu sunt capturi sau sub 20 capturi/capcană/sezon), iar instalarea a 8 capcane/ha permite, în 48 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT cazul unei infestaţii slabe, o reducere a atacului care poate fi suficientă, mai ales dacă, în timpul iernii, se taie ramurile uscate şi se scot şi ard arborii puternic atacaţi. Este de subliniat faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru combaterea bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, se pot aplica numai pesticide omologate (înscrise în CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România, şi listele suplimentare ale produselor omologate în şedinţele comisiei interministeriale pentru omologarea produselor de uz fitosanitar), la dozele, culturile şi pentru combaterea patogenilor şi dăunătorii pentru care au fost omologate. BIBLIOGRAFIE 1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, M.A.I.A. Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă. 2. Baicu T. Şi Săvescu A., 1978 - Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres. 3. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti. 4. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti, vol. XII. p. 126-215. 5. Iacob Maria, Iacob N., 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea dăunătorilor plantelor cultivate; 6. Istrate Rada, 2004 - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de prognoză în perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII. 7. Istrate Rada, Rosca I., 2007 - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de măr, cu ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50, seria Agronomie, Iaşi. 8. Manolache C. Şi Boguleanu Gh., 1967 - Entomologie Agricolă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 9. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I. 49 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 10. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I. 11. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II. 12. Petrescu M, Balaj D., Popescu Aneta, Deheleanu A., Floruţiu A., 1970 - Controlul fitosanitar în agricultură (Controlul fitosanitar şi obiectele de carantină). Ed. CeresBucureşti. 13. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-. Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p.. 14. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p.. 15. Săvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II. 16. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres. 17. Susea Sonica, 1985 - Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126.



4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din pomicultură Autor: Rada ISTRATE Importanţa utilizării capcanelor feromonale Feromonii sexuali, incluşi în ultimele două decenii în sistemele de combatere biologică a insectelor dăunătoare, servesc la avertizarea tratamentelor chimice şi stabilirea exactă a ariei de răspândire şi la supravegherea nivelului populaţiilor microlepidopterelor dăunătoare din pomicultură. Cu toate că la Institutul de Cercetări în Chimie Raluca Ripan – Cluj Napoca au fost omologate 35 de feromoni pentru avertizarea, supravegherea şi combaterea insectelor dăunătoare din livezi, plantaţii de viţă de vie, culturi de câmp, depozite şi silvicultură, ritmul utilizării acestora în producţie este foarte redus. Importanţa utilizării feromonilor a fost demonstrat în numeroase lucrări elaborate de cercetători din diferite institute din ţară: Iacob M. (1977, 1979), Susea S. (1985), Drosu S. (1993, 2001), Rosca I, Istrate R. (2004, 2005, 2006, 2007), totuşi considerăm să trebuie să menţinem în actualitate importanţa utilizării feromonilor sexuali în programele de combatere integrată, în special în pomicultură. Feromonii ca mijloc tehnologic reprezintă un factor de integrare în arsenalul mijloacelor moderne de protecţie a plantelor având posibilitatea, alături de celelalte mijloace, să acţioneze pe cale nepoluanta şi selectiva în limitarea populaţiilor de dăunători sub limita economica ceruta de producţia agricola. Deşi funcţiile biologice ale feromonilor în comportamentul insectelor au fost descoperite încă de mult timp, totuşi valorificarea acestora ca mijloc de combatere s-a realizat în ultimul deceniu. Feromoni sexuali, sunt substanţe odorante emise de un singur sex pentru a atrage indivizi de sex opus în vederea împerecherii, constituind astfel factorul esenţial pentru supravieţuirea şi perpetuarea speciei.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Prin cercetări laborioase efectuate în ultimul deceniu au putut fi izolaţi, identificaţi şi reproduşi prin sinteza în laborator feromoni sexuali pentru numeroase specii de insecte. Cele mai multe specii care produc feromoni sexuali aparţin ordinului Lepidoptera, familia Tortricidae (viermii fructelor). Feromonii sexuali sunt produşi în general de femele şi au rol în orientarea şi apropierea masculilor de la distanţe mari. Datorită puterii de atracţie a feromonilor sexuali, aceştia au devenit foarte valoroşi în detectarea şi estimarea populaţiilor de insecte şi chiar în acţiunea directă de combatere. Primele sinteze de atractanţi sexuali în România, au fost realizate de către Institutul de Chimie din Cluj-Napoca şi experimentate biologic în cadrul laboratorului de Zoologie Agricolă din Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor şi în unele laboratoare de specialitate din mai multe ţări, performanţele tehnice fiind comparabile cu ale produselor străine atât sub aspectul eficienţei cât şi al selectivităţii. Feromonii sunt utilizaţi sub diferite forme de condiţionare în raport cu scopul urmărit. Astfel pentru funcţia atractantă, se utilizează capsule cu feromoni plasate în capcane. Pentru aceasta, feromonul se impregnează în capsule de cauciuc, material plastic poros sau PVC, de forme diferite (circulare sau poliedrice) cu mărimea cuprinsă între 0,5 – 2 cm. Capcanele se confecţionează din material plastic sau carton special impermeabil. Utilizarea feromonilor în protecţia plantelor a demonstrat în scurt timp, prin numeroase cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în sistemul de luptă integrată. Cea mai importantă funcţie din acest punct de vedere o constituie aprecierea pe care o oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor. Printr-o supraveghere continuă a populaţiilor din plantaţiile pomicole, feromonii pot determina reducerea substanţială a numărului de tratamente sau în unele cazuri chiar suprimarea totală a acestora. Prezenţa feromonilor în livadă oferă informaţii utile asupra prezenţei dăunătorilor, a frecvenţei de răspândire a acestora, oferind în acest fel elemente de prognoză a apariţiei în zona în care a fost depistat sau în zonele limitrofe.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Materiale feromonale Capcanele feromonale livrate de către Institutul de Chimie Raluca Ripan, Cluj-Napoca, constau în ambalaje care conţin: -

Feromonul propriu-zis prezentat sub forma de dispenseri sau evaporatoare (dopuri de cauciuc sau suporturi textile impregnate cu feromoni) închise ermetic în hârtie metalizată sau cerată, în număr de 6 bucăţi;

-

Capcane feromonale de formă tetratrap (10 placi cu clei şi 3 placi fără clei), îmbinate după figura de mai jos.

-

Agrafe pentru fixarea plăcilor cu clei si a celor fără clei;

-

Sârme pentru susţinerea capcanelor în coroana pomilor. Manipularea capcanelor feromonale

-

montarea capcanelor se realizează în câmp, însă se va avea grijă ca în timpul manipulării şi transportului, stratul de clei să se menţină curat pentru a-şi păstra calităţile adezive;

-

aşezarea capsulei feromonale în centru plăcii adezive se realizează cu ajutorul unei pensete sau spatule pentru fiecare feromon. La schimbarea feromonului se va utiliza altă pensetă sau se va curăţa cea utilizată cu un solvent (benzen, toluen, clorură de metilen) apoi se va spăla cu apă şi detergent;

-

după schimbarea plăcilor sau feromonilor, acestea vor fi scoase din cultură şi distruse prin ardere sau îngropare în sol pentru a nu se crea puncte de concurenţă cu momelile din capcanele instalate;

-

capcanele pentru capturarea aceleiaşi specii vor fi amplasate la distanţe de minimum 50 m între ele;

-

pentru capturarea speciilor diferite, capcanele vor fi amplasate la distanţe de cel puţin 20 m între ele;

-

amplasarea capcanelor în coroana pomilor se realizează la înălţimea de 1,5-3 m, într-o zonă umbrită şi degajată de ramuri şi frunze pentru a asigura accesul cât mai bun al insectelor atrase (fig. 27);

-

schimbarea capsulelor feromonale cu altele noi se face la 6 săptămâni, iar decolmatarea plăcilor adezive (cu fluturi capturaţi) se face săptămânal. 53 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


Fig. 27 – Amplasarea capcanelor feromonale (original). Întreţinerea capcanelor feromonale La fiecare observaţie vor fi scoase din stratul de clei toate insectele capturate, precum şi alte corpuri (fragmente de muguri, frunze, ramuri) intrate în capcane. În cazul în care suprafaţa cleioasă este încărcată cu praf, cu ajutorul unei spatule se va reactiva cleiul prin amestecarea şi redistribuirea acestuia. Adunarea şi conservarea capcanelor La terminarea perioadei de observaţie, toamna, capcanele şi momelile vor fi scoase din culturi şi se vor distruge prin ardere. Elementele de fixare şi asamblare, precum şi plăcile superioare pot fi curăţate cu ajutorul unui solvent organic (benzen, toluen, benzină, clorură de metil), spălate apoi cu apă cu detergent şi refolosite în anul următor, însă numai pentru capturarea aceleiaşi specii. Lista feromonilor utilizaţi în plantaţiile pomicole (măr, păr, prun ) Cod 1 2 6 11 7 17 19 26

Denumirea produsului AtraPOM AtraFUN AtraRET AtraVIR AtraNUB AtraBlanc AtraPOD AtraSCIT

Specia Cydia pomonella (viermele merelor) Cydia funebrana (viermele prunelor) Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor) Tortrix viridana Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor) Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) Archips podana (molia mugurilor şi fructelor) Leucoptera scitella (molia minieră circulară)

Forma de prezentare Set Set Set Set Set Set Set 54


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia pomonella, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Fermonon specific pentru cultura de măr, păr şi gutui, cu denumirea produsului AtraPOM. Amplasarea capcanelor feromonale în plantaţiile pomicole se efectuează cu 1-2 săptămâni înainte de apariţia adulţilor în coroana pomilor: sudul ţării (Dobrogea, Muntenia, Oltenia, sudul Moldovei) – 20 aprilie -10 septembrie; celelalte regiuni – 1 mai -10 septembrie. Pentru suprafeţe uniforme ca altitudine, se amplasează câte o capcană pentru fiecare 5 ha, la o distanţă de minim 20 m între ele. Pentru livezi cu diferenţe mari de altitudine, se organizează câte un punct de observaţie compus din 3 capcane situate la 50 m între ele. Observaţiile se execută de 2-3 ori pe săptămână, se notează numărul fluturilor capturaţi şi se scot din clei. Absenţa capturilor semnifică inexistenţa riscului de atac, şi deci inutilitatea aplicării unui tratament chimic, iar prezenţa fluturilor capturaţi indică prezenţa riscului de atac şi deci necesitatea aplicării unor tratamente chimice în funcţie de pragul economic de dăunare (PED). În cazul speciei Cydia pomonela (viermele merelor), PED este pentru prima generaţie (începutul

lunii

mai-începutul

lunii

iunie)

de

4-5

fluturi/ha/săptămână

sau

de

2

fluturi/ha/săptămână timp de două săptămâni consecutiv. Pentru cea de-a doua generaţie (iunieaugust), tratamentele se vor aplica la stingerea sau depăşirea pragului de 2 fluturi/ha/săptămână. Exemplu. Viermele merelor (Cydia pomonella L.) este considerat cel mai periculos dăunătorul al livezilor de măr, determinând anual pagube importante de producţie, atât cantitative cât şi calitative. Rezerva biologică a acestei specii a scăzut considerabil faţă de anii anteriori, datorită eficacităţii tratamentelor efectuate la momente optime. La fiecare observaţie fluturii capturaţi au fost scoşi de pe placa cleioasă (fig. 28).

Fig. 28 – Fluturi capturaţi în capcana feromonală AtraPOM 55 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


În figura 29 este prezentată dinamica zborului speciei Cydia pomonella L., pe parcursul anului 2007 în livada de la U.Ş.A.M.V.-Bucureşti. Se observă că această specie a prezentat o populaţie scăzută, ajungând la un maxim de zbor de 23 fluturi/capcană în prima generaţie şi de 29 fluturi/capcană în generaţia a doua. Tratamentele recomandate pentru combaterea viermelui merelor în cazul de faţă este de câte unul pentru fiecare generaţie.

40 30 20 10 0

29

23 2

0

0

0

4

4

0

.V 18 I .V 04 I .V 06 II .V 18 II .V 27 II .V 31 II .V I 04 I .IX 04 .X

.V

2

09

31

18

.V

6

Nr adulti/capcana

Fig. 29 – Curba de zbor a speciei Cydia pomonella L. (viermele merelor)

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia funebrana, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Fermonon specific pentru cultura de prun, piersic şi cais cu denumirea produsului AtraFUN (fig. 30). Perioada de capturare: sudul, şi vestul ţării (Dobrogea, Oltenia, Banat, sudul Moldovei), 15 aprilie – 15 septembrie; celelalte regiuni: 20 aprilie – 10 septembrie.

Fig. 30 – Fluturi capturaţi în capcane feromonale AtraFUN


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Exemplu. Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.) este unul din cei mai periculoşi dăunători ai prunului, întâlnindu-se în toate zonele ţării, cu preponderenţă în livezile neîngrijite, astfel că în anii favorabili înmulţirii, pagubele produse pot să ajungă, la soiurile sensibile, la peste 70 % din recoltă (Şuta Victoria, 1975). În anul 2008, în perioada mai-iulie, nivelul populaţiei speciei Cydia funebrana a determinat succesiunea primelor două generaţii ale dăunătorului. Prima generaţie a prezentat un maxim de zbor de 96 de fluturi/capcană/săptămână la începutul lunii iulie (fig. 31).

Cydia funebrana 120 100 80 60 40 20 0

96

45

42

52

42

34

iu ni e 1 iu lie 11 iu lie 18 iu lie 25 iu lie

iu ni e

22

20

13 .

iu ni e

6

m ai

m ai

28

21

m ai

26

15

67

59

nr. capturi/capcana

Fig. 31 – Curba de zbor a speciei Cydia funebrana (viermele prunelor) Se recomandă aplicarea câte un tratament chimic pentru fiecare generaţie, până când populaţia se reduce la un nivel redus, sub pragul economic de dăunare. Astfel, în cursul lunii mai, în cazul în care temperatura crepusculară este mai mare de 14°C, valoarea pragului este de 5 masculi/capcană/zi. În prima jumătate a lunii iunie, acest prag se diminuează la 2-3 masculi/capcană/zi, iar din data de 15 iunie până la sfârşitul lunii august, pragul se reduce la 1 mascul/capcană/zi. Pragul economic de dăunare este de 1-2 fluturi/capcană/săptămână sau 2-3 % fructe atacate.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Adoxophyes reticulana, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Fermonon specific pentru cultura de măr, păr, piersic şi prun, cu denumirea produsului AtraRET. Perioada de capturare: sudul ţării şi vestul ţării (Dobrogea, sudul Moldovei, Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana) – 20 mai – 10 septembrie; celelalte regiuni: 25 mai – 10 septembrie. Exemplu. Pe parcursul anului 2008 absenţa fluturilor speciei Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor) în capcanele feromonale semnifică inexistenţa dăunătorului în plantaţie, şi deci inutilitatea aplicării unor tratamente chimice (fig. 32).

Adoxophyes reticulata

0

0

0

0

11 iu li e 18 iu li e 25 iu li e

0

iu li e

0

1

0

13 .i u ni e 20 iu ni e

iu ni e 6

ai

0

m

m

ai 21

m 15

0

ai

0

28

1 0,8 0,6 0,4 0,2 0

nr. capturi/capcana

Fig. 32 – Curba de zbor a speciei Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor)

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Phyllonorycter blancardella, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Fermonon specific pentru cultura de măr şi păr cu denumirea produsului AtraBLANC. Apariţia adulţilor speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) în livadă începe de la jumătatea lunii aprilie, înregistrând zborul maxim la înflorirea mărului. Utilizarea feromonului se recomandă a fi instalat în livadă în sudul şi vestul ţării între 25 martie – 1 septembrie, iar în celelalte zone între 1 aprilie - l septembrie. Pentru observaţii este necesar utilizarea unei lupe cu putere de minimum 3-5 X, întrucât fluturii sunt de dimensiuni mici, de 5-6 mm cu aripile strânse (fig. 33 şi fig. 34). 58 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


Fig. 33 – Phyllonorycter blancardella

Fig. 34. - Fluturi capturaţi în capcana feromonală

Exemplu. Pe parcursul anului 2008, apariţia fluturilor în livadă a fost semnalată începând cu luna mai, cu un număr de 5 adulţi /capcană în data de 15 mai. Numărul capturilor a crescut eşalonat până la 389 fluturi/capcană în prima decadă a lunii iunie, după care scade la 215 adulţi/capcană în ultima decadă a lunii iunie. Pe parcursul lunii iulie a prezentat un maxim de zbor de 1876 fluturi/capcană (11 iulie), astfel încât până la sfârşitul lunii să scadă la 167 capturi/capcană /săptămână (fig. 35). Phyllonorycter blancardella 2000

1876

1500 1000 389

iu lie

167

11 iu lie 18 iu lie 25 iu lie

20

iu ni e 13 .

iu ni e

642

215

1

288

276

6

m ai

134

28

21

m ai 15

m ai

5

0

533

iu ni e

500

nr. capturi/capcana

Fig. 35 – Curba de zbor a speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) Specia Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) dezvoltă 3-4 generaţii pe an, prima generaţie se dezvoltă în perioada aprilie-iunie, generaţia a doua în iunie-iulie, a treia generaţie în iulie-august, iar a patra (acolo unde există) de la sfârşitul lunii august pană în aprilie anul următor. Se recomandă să se efectueze câte un tratament chimic cu acţiune sistemică pentru fiecare generaţie, după maximum curbei de zbor. 59 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Archips podanus, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Feromon specific pentru cultura de măr, păr, prun, cais cu denumirea produsului AtraPOD. Exemplu. Molia mugurilor şi fructelor (Archips podanus Scop.) este considerată specie de importanţă secundară în livezile de măr, ceea ce a demonstrat şi capcanele feromonale AtraPOD, prin capturile foarte reduse înregistrate numai în luna mai de numai 11 adulţi/capcană (fig. 36). Putere mare de atracţie pentru acest feromon a manifestat specia Ypomomeuta malinella Zell., în lunile iunie şi iulie. Se recomandă aplicarea unui tratament chimic la 6-7 zile după maxumul curbei de zbor.

33 20

4 0

0

6 0

0 0

0

0 0

0 0

09 .V I 18 .V I 04 .V II 06 .V II 18 .V II 27 .V II 31 .V II 04 .IX

0

0

Nr adulti/capcana

0

0

4 0

04 .X

10 1

31 .V

18 .V

35 30 25 20 15 10 5 0

Yponomeuta malinella

Fig. 36 – Curba de zbor a speciei Archips podanus (molia mugurilor şi fructelor)



Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Hedya nubiferana, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Feromon specific pentru cultura de măr, păr, gutui, prun, piersic cu denumirea produsului AtraNUB.Perioada de capturare: sudul ţării, 20 mai -1 august; celelalte regiuni: 25 mai -1 august.

260 240 220 200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0

245

137 84

Nr a d ulti/ca p ca na

46 0

.X

0 04

28 0 .I X

.V

II

II

0 31

.V

.V

II 18

.V

26 0

II

0 06

.V

I 04

.V 18

.V 09

0 II

0

18 0 27

6

I

5 0

.V 31

18

.V

0 0

04

68

T o rtricid a e

Fig. 37 – Curba de zbor a speciei Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor) Molia verde a mugurilor (Hedya nubiferana Haw.) a fost inexistentă în coroana pomilor însă în capcana feromonală AtraNub au fost atrase mai multe specii de Tortricidae (Cydia funebrata Tr., Cydia molesta L., Cydia pomonella L.). În cazul în care se constată prezenţa capturilor, se trasează curba de zbor, iar înregistrarea

unui număr mare de fluturi necesită aplicarea unui tratament chimic în intervalul 6-10 zile după maximul curbei de zbor, care se repetă după 10-14 zile. Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Tortrix viridana, şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere Feromon specific pomilor fructiferi, stejar, carpen, ulm, mesteacăn cu denumirea produsului AtraVIR. Exemplu. Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.) a avut o singura apariţie, însă feromonul AtraVir a atras în capcană alte specii de microlepidoptere din Tortricidae (fig. 38). 61 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


14 12 10 8 6 4 2 0

11 6

6

0

0

12 7

0

0 0

0 0

0 0

0

0 0

06

.V II 18 .V II 27 .V II 31 .V II 04 .IX 04 .X

0

.V II

04

18

.V I 09

31

.V

.V 18

0

.V I

1 0

Nr adulti/capcana

Tortricidae

Fig. 38 – Curba de zbor a speciei Tortrix viridana (molia verde a stejarului) Metodologia de urmărire a dinamicii populaţiilor de dăunătoare cu ajutorul capcanelor cu feromoni, a permis stabilirea unor modele matematice care să permită calculul numărului de generaţii şi stabilirea importanţei economice comparative a fiecărei generaţii a dăunătorului în cursul unui an. BIBLIOGRAFIE 1. Drosu Sonica, 1993 – Utilizarea feromonilor în combaterea integrată a dăunătorilor din România. Testarea mijloacelor de protecţie a plantelor, vol. XII, p. 27-35; 2. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti, vol. XII. p. 126-215; 3. Iacob Maria; N. Iacob, 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea dăunătorilor plantelor cultivate; 4. Istrate Rada - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de prognoză în perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII, 2004;


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 5. Istrate Rada, Rosca I. - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de măr, cu ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50, seria Agronomie, Iaşi, 2007; 6. Istrate Rada, Roşca Ioan - Monitoring of populations form CYDIA POMONELLA

L.

(Lepidoptera: Tortricidae) species using the feromonal traps between 2004-2005 European Society for New Methods in Agricultural Research, Iasi Agricultural University, 2006. 7. Istrate Rada, Roşca I. – Monitoring of plum micro Lepidoptera population pest by pheromone traps. European Society for New Methods in Agricultural Research, Novi Sad, Serbia and Montenegro Agricultural University 2004; 8. Istrate Rada - The researches regarding plums worm control (Lepidoptera: Tortricidae) within plum orchards in Romania (European Society for New Methods in Agricultural Research, Viterbo Agricultural University 2003);87. Roşca I., Sonica Drosu ,Elena. Bratu, 2001 - Entomologie horticolă specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti; 9. Susea Sonica, 1985 – Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126;



5. Fauna utilă din livada de măr Autor: Ioan Roşca De importanţă majoră, în condiţiile actuale, când se pune un accent tot mai mare pe agricultura ecologică, favorizarea înmulţirii duşmanilor naturali (paraziţi şi prădători), ai păduchelui lânos (Aphelinus mali), ai viermelui merelor (Trichogramma embryophagum), ai păduchelui ţestos din San Jose (Prospaltella perniciosi), ai altor specii dăunătoare prin aplicarea raţională de tratamente chimice de combatere, numai atunci când este strict necesar şi folosirea, acolo unde este posibil a pesticidelor selective, capătă o importanţă semnificativă. Atunci când există posibilitatea alegerii se recomandă stropirea pomilor cu biopreparate pe bază de microorganisme patogene, la înregistrarea apariţiei unor specii de omizi defoliatoare. Instalarea capcanelor cu feromoni pentru stabilirea curbei de zbor a lepidopterelor dăunătoare şi aplicarea tratamentelor de combatere be baza indicaţiilor acestor capcane, duce la protejarea faunei utile. Este de dorit crearea unor condiţii optime de înmulţire şi activitate a speciilor entomofage, Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali, Trichogramma spp., (parazitoizi), Chrysopidae, Carabidae, Coccinellidae, Syrphidae, Cecidomyiidae, Leucospidae (prădătoare) pentru distrugerea afidelor, păduchelui lânos şi viermilor fructelor. Se poate practica, importarea unor paraziţi, sau răspândirea unor specii entomofage-Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali, Trichogramma spp., pentru combaterea pe cale biologică a păduchelui ţestos din San Jose, păduchelui lânos şi viermelui merelor. Urechelniţele. Dintre urechelniţe, ce au corp aplatizat şi abdomenul terminat printr-o pereche de cleşti, considerate uneori pe nedrept dăunătoare, deseori se întâlnesc în livezi, urechelniţele cu dungi (Labiduridae), insecte robuste, maro-roşcate şi uneori aripate, cea mai mare specie europeană este Labidura riparia, recunoscută după talia mare şi dungile longitudinale maro închis pe pronotum şi elitre, cleştii posteriori mai puţin curbaţi ca cei de la urechelniţele obişnuite (Forficulidae), al căror reprezentant, cunoscut şi uneori temut pentru accidentele pe care le poate produce ascunzându-se chiar în urechile oamenilor, sfredelitorul urechilor sau urechelniţa (Forficula auricularia), brună-închisă, cu antene filiforme, aripi 64 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT anterioare (elitre) mici, maronii, mai dure, ce acoperă aripile

posterioare membranoase,

semicirculare, pliate complex, cu cleşti puternic curbaţi la masculi, mai drepţi la femele (fig. 39). Prădătoare, parţial sau în întregime, sunt insecte nocturne ce se ascund sub resturi în timpul zilei, se hrănesc cu alte insecte mai mici, trăiesc în stratul superficial al solului, sub scoarţa copacilor sau în crăpăturilor rocilor, provocând ocazional, pierderi la unele specii de legume, cereale şi fructe.

Fig. 39 - Urechelniţa (după www.carpati.org/....jpg) Neuropterele (Ordinul Neuroptera) cuprinde familia Hemerobidae, insecte sunt de talie mică sau moderată gri, brune sau negre cu aripi transparente, obişnuite în copacii cu frunze căzătoare, grădini, preferă vegetaţia joasă, adulţii şi larvele sunt prădători pentru acarieni şi insecte cu corpul moale ca păduchi sau pureci, păduchi ţestoşi, în cursul vieţii sale un Hemerobid consumă mai multe milioane de afide, adulţii sunt în general activi de la apusul soarelui şi se ascund ziua în vegetaţii, familia Chrysopidae, seamănă mult cu Hemerobiidele, aripile lor sunt de culoare verde şi bleu, ochii sunt aurii, roşii intens sau arămiu cu reflexe metalice care par că strălucesc, foarte comune şi se întâlnesc în toate tipurile de vegetaţie locuite de prada lor, adulţii ca şi larvele lor sunt prădători, sunt nocturne, ouăle sunt depuse pe vegetaţii la extremitatea unor filamente lungi şi delicate de mucus, fiecare ou pe pedunculul său, larva este scurtă, cu mandibulele fine şi încurbate, larvă galbenă, albă sau verzuie cu pete brune sau negricioase, implantează resturile golite ale prăzilor sale pe perii de pe spatele său, adlulţii hibernează deseori în locuinţe şi sunt atraşi de lumină (fig.40). Chrysopa carnea este crescută şi utilizată pentru controlul biologic.



A

B

C

Fig. 40 - Chrysopa carnea: A - adult (original); B – ou (www.biosurvey.ou.edu/ okwild/misc/glegg.html); C – larvă (www.ladybugindoorgardens.com) Ploşniţele (fig. 41). Insecte cunoscute mai ales ca dăunătoare, dar există grupuri (familii) de ploşniţe prădătoare, utile. Anthocoridele, aplatizate brune sau negricioase cu pete, corpul neted acoperit cu perişori fini, trăiesc pe flori, dar se găsesc şi sub scoarţă, în coronamentul pomilor, adulţii şi larvele vânează insecte mici, aspiră substanţele din ouă, larvă şi nimfă, foarte utile ca prădători ale insectelor dăunătoare. Cele mai cunoscute şi răspândite aparţin genurilor Orius şi Anthocoris. Nabidele, brune sau de culoarea paiului, cu pete, numeroase specii

au aripi

dezvoltate, altele au aripi reduse, sunt carnivore feroce care vânează păduchi, pureci şi numeroase insecte cu corpul moale pentru a aspira substanţele lor, cele mai cunoscute fiind specii ale genurilor Nabis si Hymacerus. Pentatomidele, ovale, pot avea culori vii, se găsesc pe ierburi, arbuşti şi arbori într-o mare varietate de habitate, Zicrona caerulea este un exemplu de specie prădătoare care se hrăneşte cu coleoptere şi omizi.

A

B

C

D

Fig. 41 – Ploşniţe: A- Anthocoris spp. (http://www.bioproduction.dk/images/...jpg); B- Orius spp. (www.inta.gov.ar/ imyza/info/gal/orius.htm); C- Nabis pseudoferus (original); D - Zicrona coerulea (http://www.gardensafari.net/...jpg) 66 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Viespile parazite. Insecte mai puţin cunoscute, se caracterizează prin faptul că sunt parazite pe diferite stadii de dezvoltare a insectelor dăunătoare. Ihneumonidele, sunt solitare şi foarte comune, se găsesc peste tot, cu antenele lungi, femela detectează păianjenii şi insectele gazdă în care sau pe care depune ouăle, gazdele principale sunt în general larvele de insecte, parazitate cu ajutorul ovipozitorului foarte lung introdus în gazde. Cele mai cunoscute specii aparţin genurilor Pimpla, Ophion, Lissanota şi Ichneumon (fig. 42). Braconidele, se găsesc practic peste tot şi parazitează alte insecte, omizile de fluturi sunt deseori parazitate, toate stadiile larvare sunt susceptibile să fie atinse de aceaste parazitoide, femela depune ouăle pe sau în corpul insectei, păduchii de pom “mumifiaţi” lipiţi de frunziş sunt dovada activităţii braconidelor, genurile Bracon, Apantales, Meteorus, Oraon sunt cele mai răspândite. Scelionidele si trichogramatidele sunt viespii mici ce parazitează în general ouăle de insecte dăunătoare, se găsesc în număr mare în asociaţie cu gazdele lor. Dintre scelionide, speciile genului Trimorus sunt specializate în ouăle de coleoptere, cele de Telenomus în cele de fluturi de noapte. Reprezentanţii familiei Trichogramatidae sunt prezente în numeroase habitate terestre şi acvatice în asociaţie cu gazda lor, speciile acestei familii parazitează ouăle altor insecte (fluturi diurni şi nocturni, coleoptere, păduchi de lemn, tripşi, muşte şi viespi). Numeroase specii ca Trichogramma sunt folosite în controlul biologic al lepidopterelor dăunătoare.

Fig. 42 - Ichneumon (după www.dkimages.com) Coleopterele. Dintre gândaci, coleopterele răpitoare cu importanţă, sunt cuprinse în familiile Carabidae şi Coccinelidae. Carabidele (fig. 43) sunt brune sau negre, mate sau lucioase cu reflexe metalice şi prezintă o mare varietate de mărimi şi de formă diferite, majoritatea aplatizate, cu striuri şi puncte pe elitre, trăiesc pe sol, adulţii şi larvele sunt carnivore şi consumă nevertebrate moarte sau vii, speciile genului Calosoma vânează omizile de pe arbori, comune sunt speciile genurilor Carabus, Calosoma, Harpalus, Pterostichus, utile în controlul biologic al insectelor dăunătoare. 67 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


A

B

C

D

Fig. 43 – Carabide: A - Carabus; B - Calosoma; C - Pterostichus; D - Harpalus (original) Coccinellidae (fig. 44) sau buburuzele sunt cunoscute de toată lumea, rotunde sau ovale, aproape hemisferice, se găsesc peste tot unde se găsesc în abundenţă prăzile lor, adulţi şi larvele lor sunt prădători feroce pentru insecte cu corp moale, îndeosebi păduchi, cu picioarele bine dezvoltate, larvele sunt foarte mobile în căutarea coloniilor de păduchi de pom de pe plantele gazdă, buburuzele au importanţă vitală în reglarea populaţiilor de insecte dăunătoare, genurile Adalia, Coccinella sunt cele mai cunoscute şi răspândite.

A-1

A-2

B

C

Fig. 44 – Coccinelide (buburuze): Coccinella 7 punctata 1-adult, 2-larvă; B - Propylea quatordecimpunctata; C - Adalia 10 punctata (original) Muştele. Dintre muştele utile, cele mai cunoscute sunt Syrphidele (fig. 45), al căror adult se hrăneşte cu polen şi nectar, în timp ce la cele mai multe larve sunt carnivore, asemănătoare cu râmele au numeroase specii dintre care cele de Syrphus, sunt consumatoare vorace al păduchilor de pomi pe care îi consumă cu miile, cu toată asemănarea cu albinele şi viespilor, aceste insecte nu înţeapă. 68 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


A

B

Fig. 45 – Sirphydae: A- Episyphus balteatus; B- Volucella pellucens (original) Dintre arahnide (păianjeni), ordinul acarina, speciile din genurile: Phytoseiulus sp., prădătoare ale diferitelor stadii ale păianjenului roşu comun (Tetranicchus urticae) şi Typhlodromus sp., prădător al diferitelor stadii ale păianjenilor pomilor. Speciile prădătoare dintre insecta aparţin ordinelor: Neuroptera, din care face parte Chrysopa perla, care se hrăneşte cu acarieni, afide şi coccide; Heteroptera, din care cităm Nabis sp., răpitoare ce se hrăneşte cu cu ouă, larve şi adulţi ai diferiţilor dăunători acccesibili, în special afide; Coleoptera, reprezentat prin numeroase specii de Carabidae (Carabus sp.), prădătoare de omizi defoliatoare, Coccinelidae (buburuza, Coccinella 7-punctata) prădătoare în special de afide şi coccide; Diptera, oferă specii încadrate în familia Syrphidae (Syrphus pyrasti, S. bifasciatus), prădătoare în special de afide, etc.. Amfibienii (broastele), în special broasca râioasă (Bufo viridis) şi reptilele (şerpi, vipere) se hrănesc în mare parte cu insecte şi alte specii de animale dăunătoare. Păsările insectivore joacă un rol deosebit în distrugerea diferitelor stadii de dezvoltare ale insectelor dăunătoare. Printre speciile cele mai importante din acest punct de vedere se numără: piţigoiul, graurul, cucul, ciocănitoarea, striga, şorecarul, cucuveaua etc. Multe din păsările mici cunoscute sunt folositoare şi se cer protejate, fie prin împiedicarea distrugerii cuiburilor, fie prin instalarea unor cuiburi care să favorizeze populaţiile de păsări. Printre cele mai folositoare păsări se numără piţigoiul şi cucul.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Cuculus canorus (cuc), de 33 cm lungime (fig. 46), comun în toate tipurile de habitate, mai ales în paduri, sau în apropierea acestora, de la câmpie până la munte, evită zonele frecventate de om, fiind destul de sperios. Cucul consuma frecvent larvele paroase de fluturi, hrana cucilor constă, în insecte, păianjeni, tot felul de viermişori, miriapode şi mai ales omizi mari (aşa-numitele “omizi paroase”, care nu sunt consumate de alte păsări), din acest motiv, cucul este o pasăre folositoare, care merită a fi protejată, deoarece curăţă copacii de omizi.

Fig. 46 – Cucul (http://out4awalk.com/cucul-cuculus-canorus/) Piţigoii (fig. 47) sunt păsări deosebit de utile şi care se pot proteja chiar prin constriurea unor cuiburi artificiale (fig. 48). Parus caeruleus (pitigoi albastru), de 12 cm lungime, se întâlneşte frecvent în pădurile Deltei Dunării, dar şi în toate pădurile din ţară, urcând pe văile râurilor până în zona coniferelor. Capul este albastru, spatele verzui, iar pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi naturale ori în cuiburi părăsite de ciocănitori etc. Depune ponta prin martie—aprilie. Ouăle, în număr de 8—10, sunt albe, cu mici dunguliţe brun-roşcate şi sunt clocite numai de femelă, circa 13—14 zile. Piţigoiul albastru este sedentar la noi. Parus cristatus (piţigoiul moţat), este o pasare cu lungimea de 12 cm, intre pitulice si vrabie, cafeniu-cenusiu pe spate, galben pe flancuri, capul este pestrit, avand un mot indreptat spre spate, se hraneste cu insecte, larve, ponte. Parus major (piţigoiul mare) Pasăre mică şi vioaie, cu pene negre pe piept, albastruverzui şi cenuşii pe spate, galbene pe pântece; Aceasta pasare se gaseste aproximativ oricunde in tara, dar lumea cum nu se uita mai atenta la ei, vad o pasare mica asta insemnand"vrabie" acesti pitigoi au nevoie de ajutorul nostru in timpul iernii, ii putem ajuta si punand pe o ramurica o bucata de slanina legata cu o ata, si in 2 zile veti vedea cum minunatiul pitigoi mare . pitigoiul mare se deosebeste de ceilalti pitigoii prin gunga neagra de pe piept. 70 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


A

B

C

Fig. 47 – Piţogoii: A-Piţigoiul albastru (http://www.hlasek.com/); B-Piţigoiul mare (faracuvinte.forumgratuit.ro/. ../pitigoii-t21.htm); C-Piţigoiul moţat (www.emotionjura.com/ photooiseauhiver.html)

A

B

Fig. 48 – Cuiburi: A-Cuib Montana; B- Cuib Foresta (www.shopsor.ro) Cuibul Montana este potrivit pentru speciile de pitigoi de talie mica, precum: pitigoiul albastru, pitigoiul sur, pitigoiul motat sau pitigoiul de bradet, poate fi legat direct de trunchiurile arborilor sau suspenda de un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de deschidere pentru curatare si ingrijire. Cuibul Foresta este confectionat pentru a adaposti muscari, pitigoi mari sau vrabii de casa, montat prin legare directa (cu o sarma) de trunchiurile arborilor sau poate fi fixat intr-un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de deschidere pentru curatare si ingrijire. Mamiferele joacă un rol important în reducerea numărului de insecte şi rozătoare dăunătoare agriculturii, dintre acestea se remarcă activitatea folositoare a liliacului, ariciului, nevăstuicii, dihorului, bursucului etc., animale ce se cer protejate. Succinta prezentare a principalilor paraziţi şi prădători redă numai parţial rolul şi imensul potenţial pe care îl au zoofagii în menţinerea unui echilibru biologic în biocenoze în general şi în 71 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT agrocenoze în special. Este suficient să amintim că nu există specie de dăunător agricol care să nu aibă paraziţi şi să fie atacată de dăunători. Existenţa zoofagilor nu înseamnă automat reducerea sau menţinerea sub control a dăunătorilor, deoarece ei sunt interconectaţi în cadrul lanţurilor trofice şi nivelul populaţiilor oscilează cu amplitudini mai mici sau mai mari în jurul unui nivel de referinţă. Lupta biologică presupune două aspecte distincte atât prin modul de abordare cât şi prin consecinţele cu valoare practică ce rezultă. Pe de o parte este vorba de cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul bioecocenozei, a stabilirii condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea şi pe baza acestor cunoştinţe instituirea unor măsuri sau tehnologii care să protejeze sau să favorizeze activitatea acestora, introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni. Pe de altă parte este vorba de producerea în unităţi experimentale sau în biofabrici a unor paraziţi sau zoofagi, pentru care s-au elaborat metode şi tehnologii de producţie, lansare în câmp în anumite culturi şi pentru anumiţi dăunători, în scopul de de a combate un anumit dăunător. La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii contribuie în mare măsură speciile prădătoare din genurile Tiphlodromus, Tydaeus, Chrysopa, Stethorus ş.a., de aceea, ele pot fi protejate, mai ales acarienii prădători, ce contribuie eficace la reducerea densităţii numerice a populaţiilor de acarieni fitofagi, prin utilizarea judicioasă a insecticidelor, acaricidelor şi fungicidelor. Ouăle cicadei gheboase în unele zone sunt parazitate de Polynema striaticorne Gir., acesta se foloseşte în Italia în combaterea dăunătorului. O limitare naturală a dăunătorului este reprezentată de faptul că frecvent păsările consumă larve. Sunt

cunoscute

unele

specii

de

prădători

(Chrysoperla

carnea,

Coccinella

septempunctata, Anthocoris nemoralis) care se hrănesc cu afide şi sunt preocupări pentru introducerea acestora în tehnologiile de combatere. Totuşi, dificultăţile de introducere în producţie fac ca aceste rezultate să aibă doar valoare teoretică. Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos. Este esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de combatere eficientă. În primele decenii după introducerea sa în Europa, lipsea antagonistul său. Din anul 1939 s-a importat în Romania de Knechtel, acest parazit, care s-a aclimatizat. Femela acestei viespi măsoară în jur de 1 mm şi depune 60 ouă pe sezon pentru un păduche. În Romania, se succed 6-7 generaţii ale acestei viespi în cursul verii. Ţinând cont de exigenţele termice superioare ale acestui parazit în raport cu 72 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT păduchele, trebuie să aştepte vara pentru ca acesta să-şi exprime întregul potenţial. Evaluarea parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în primăvara următoare. Un rol important in limitarea importantei daunatorului îl au entomofagii. Cea mai mare eficienţă printre speciile prădătoare o au coccinelidele Chilocorus bipustulatus, C. renipustulatus şi Exochomus quadripustulatus, iar dintre cele parazite calcidoidele Aphytis mytilaspidis, A. proclia, Aspidiophagus spp., Prospartella perniciosi. S-au facut numeroase incercari de folosire a himenopterului parazit Prospartella perniciosi pentru combaterea păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), protejarea parazitului în livezi din Elveţia a permis acestuia să se instaleze şi să execute un control eficient al dăunătorului în zone netratate. Dintre speciile parazite care contribuie la reducerea densităţii larvelor şi pupelor de Anthonomus, se numără în primul rând viespile Epiurus pomorum şi Pimpla examinator. În livezi pe rod se vor aplica, de asemenea, riguros măsurile agrotehnice şi igienice culturale (tăieri de rărire a coroanei, a ramurilor uscate, răzuirea scoarţei etc.), la atacuri puternice pomii infestaţi fiind scoşi şi distruşi prin ardere. În perioada depunerii ouălor se pot folosi pomicursă (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care “atrag” femelele pentru depunerea ouălor, aceştia fiind apoi arşi. Atacul acestei specii precum şi a altor scolitide (cari) fiind foarte periculos pentru pomi, simpla prezenţă a acestuia impune măsuri de limitare a extinderii şi combatere. În cazul moliilor miniere, prezenţa entomofaunei utile are un rol deosebit în limitarea populaţiilor. Speciile cheie de paraziţi pentru specia Phyllonorycter blancardella sunt: Aphanteles circumscriptus Nees, Halcothorox testaceipes Ratz., Sympiesis sericeicornis Nees., Tetrastichus amethistinus Ratz. şi Tetrastichus ecus Ratz. Aceştia pot interveni în combaterea integrată prin protejarea lor printr-un sistem raţional de tratamente. Înmulţirea moliei frunzelor de măr este franată de activitatea unui mare număr de specii de insecte parazite, printre care cea mai mare importanţă o prezintă Herpestomus bruneicornis şi Oencyrtus fuscicollis, proporţia de parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În condiţiile ţării noastre omizile şi pupele moliei sunt parazitate de ichneumonidele Ageniaspia fulcicollis, Zatypota bohemani, Angitia armillata şi Mesochorus globurator, în judeţul Cluj, parazitand până la 40 % din larve. Aceştia au importanţă în cadrul combaterii integrate în măsura în care sunt protejaţi şi ajutaţi să acţioneze liber în natură. 73 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT În cazul moliei pieliţei fructelor, dintre prădători şi paraziţi au fost puse în evidenţă speciile: Trichogramma sp. şi Anthocoris sp., prima parazitand, cea de a doua consumând ouăle; Forficula suricularia, distruge ouăle şi larvele, iar Coccinella septempunctata se hrăneşte cu larve. Alte specii ca: Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F., Liotryphon cercopithecus Costa, Teleutaea striata Grav., Macrocentrus lincaria Nees (Braconidae), Colpoclyeus flores Wlk. (Eulophidae) şi Gonia capitata De Geer (Tachinidae), parazitează stadiile de larvă şi pupă ale moliei. De asemenea, speciile de piţigoi (Parus sp.) consumă larvele din adăposturi. În cazul viermelui merelor (Cydia pomonella), rezultate bune se obţin prin aplicarea de tratamente cu suspensii de produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin, PU-2 kg/ha, Bactospeine 6000 PU, în concentraţie de 0,25 %) sau pe bază de virusul granulozei, precum şi prin înmulţirea şi răspândirea în livezi a ovifagilor Trichogramma embryophagum şi T. evanescens; dezorientare cu feromoni; capturare în masă a masculilor cu ajutorul capcanelor. În cazul viespei merelor (Hoplocampa testudinea), viespea parazită Microcryptus nigrocinctus Grav., poate parazita până la 32 %, iar protejarea acesteia poate să ajute la diminuarea populaţiei dăunătorului. BIBLIOGRAFIE 1.

Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi

dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, M.A.I.A. Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă. 2.

Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor

pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti. 3.

Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.

4.

Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a

agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I. 5.

Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a

agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II. 6.

Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-.

Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 7.

Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica

si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p.. 8.

SĂvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.

9.

Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.



6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr Ionela DOBRIN, Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD

6.1. Insecticide FURY 10EC/EW Caracteristici tehnice: acţionează asupra sistemului nervos al insectelor prin contact şi prin ingestie efectul său este de şoc dar şi repelent, insectele evitând culturile tratate Avantajele utilizării insecticidului FURY 10 EC/EW: doze foarte scăzute la hectar în comparaţie cu insecticidele clasice efect rapid asupra insectelor ţintă acţionează atât asupra adulţilor cât şi a larvelor cost redus la unitatea de suprafaţă utilizat in combaterea omidei păroase a dudului (Hyphantria cunea) - 0,01%. Recomandări de utilizare: FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi fungicide. Ca şi la ceilalţi piretroizi, se va evita aplicarea produsului atunci când temperatura aerului depăşeşte 22 - 24°C, pentru a un se produce volatilizarea substanţei active şi diminuarea efectului de combatere. Produs repelent pentru albine, plantele tratate fiind evitate. Nu se va aplica însă, direct pe albine. MOSPILAN 20 SP, MOSPILAN 20 SG, MOSPILAN 70 WP Caracteristici tehnice: - actioneazã asupra tuturor stadiilor de dezvoltare (ou-larvã-adult) - prezintã actiune rapidã, afectând sistemul nervos al insectelor care paralizeaza si mor. - nu este afectat de temperaturã iar actiunea sa dureazã peste trei sãptãmâni - dupa aplicare patrunde in plante si nu este spalat de ploi sau apa de irigatie. 76 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT - doze foarte mici de utilizare la hectar. -utilizat in combaterea păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum)-0,025% şi a moliei marmorate a mărului (Phyllonorycter blancardella)-0,02% . Prezintã toxicitate scãzutã pentru om, animale si mediu. Nu afecteazã albinele NURELLE D 50/500 EC Carcteristici tehnice: Nurelle D este un insecticid sistemic şi de contact are efect de şoc prin contact şi vapori, iar sistemic acţionează prin ingerare asigură

protecţie de lungă durată de 2-3 săptămâni reducând astfel numărul de

tratamente dintr-un sezon efectul se manifestă asupra tuturor formelor mobile ale insectei (adulţi, larve şi nimfe) acţionează prin afectarea sistemului nervos în două locuri diferite, reducând astfel riscul apariţiei formelor rezistente prezintă acţiune secundară în combaterea acarienilor, reducând semnificativ riscul apariţiei atacului se utilizează în combaterea moliei cojii fructelor (Adoxophyies orana)-0,1%, moliei marmorate a mărului ((Phyllonorycter blancardella)- 0,075%, păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) -0,075%. NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie a insectelor şi până la recoltare sau la avertizare. În livezi este un produs puternic fiind recomandat pentru combaterea unui număr mare de insecte dăunătoare.Volumele de soluţie recomandate diferă în funcţie de specie, stadiul de dezvoltare al plantelor şi de vârsta plantaţiilor, sunt cuprinse între 500-2000 l apa/ha. NURELLE D 50/500 EC nu se aplică la înflorit fiind toxic pentru albine. NURELLE D 50/500 EC este compatibil cu alte pesticide, făcând excepţie cele cu reacţie puternic alcalină şi cele pe bază de cupru. Pentru alte combinaţii se recomandă efectuarea testelor de compatibilitate fizico-chimică.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT MILBEKNOCK EC Caracteristici tehnice: este un produs pe baza unei substanţe naturale obţinută din bacteria Streptomyces hygroscopicus subsp. Aureolacrimosus are un mod unic de acţiune, diferit de cel al acaricidelor convenţionale. Insectele care intră în contact cu produsul mor fără a prezenta nici o mişcare sau spasm combate un spectru larg de acarieni dar şi unele insecte cum ar fi: musculiţa albă de seră, afide, lepidoptere, cicade, minatoare, trips, nematozi, etc. combate toate stadiile de dezvoltare ale păianjenilor (ou-larvă-nimfă-adult) prezintă o activitate reziduală lungă de circa 40 - 50 zile solicită un interval de pauză până la recoltare mai scurt decât acaricidele convenţionale, cuprins între 1 şi 14 zile în funcţie de specie. Astfel produsul se poate aplica chiar şi în preajma perioadei de recoltare are acţiune translaminară şi nu este afectat de ploile survenite la câteva ore după aplicare nu este influenţat de nivelul temperaturilor mediului la administrare. se utilizează ţn combaterea acarianuluiroşu al pomilor (Panonychus ulmi) 0.05% sau 0.75 l/ha. Recomandări de utilizare: Se recomandă ca stropirile să se aplice uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha în funcţie de cultură. Momentul de aplicare este după apariţia păianjenilor dăunători. Efectul maxim se obţine atunci când tratamentul se efectuează la începutul infestării, când numărul de adulţi pe plantă este redus. Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente se va alterna cu alte produse acaricide cum ar fi: Nissorun, Sanmite, Talstar. MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi fungicidelor convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT NISSORUN 10 WP Caracteristici tehnice: eficacitate în combaterea păianjenului roşu (Panonychus ulmi)-0.03% efect translaminar, combate păianjenii pe ambele feţe ale frunzelor ouăle depuse de adulţii care au intrat în contact cu produsul devin sterile activitate reziduală lungă de peste 40 zile nu este afectat de precipitaţiile survenite după ce soluţia aplicată s-a uscat pe plantă se recomandă a fi utilizat în programele de combatere integrate Recomandări de utilizare: Se recomandă ca stropirile să se facă uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha. La pomii fructiferi se recomandă să se aplice în special înaintea înfloritului sau în perioada eclozării ouălor de iarna (sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai). Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente de acarieni se recomandă aplicarea unui singur tratament în cursul unei perioade de vegetaţie. Se va alterna cu alte produse acaricide (Sanmite, Talstar, Milbeknock). Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici acarienii prădători. NOVADIM PROGRESS Caracteristici tehnice: asigură o protecţie eficace împotriva insectelor cu aparat bucal de rupt şi masticat cât şi a celor care înţeapă ţesuturile şi sug seva produsul prezintă şi efect acaricid datorită mirosului, produsul are efect repelent asupra gărgăriţei florilor la măr se utilizează în combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella)-0,075% şi a afidelor (Aphis spp.)- 0.075-0,1%


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Recomandări de utilizare: La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la temperaturi de peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a pomilor. NOVADIM se poate combina cu piretroizi de sinteză pentru mărirea rapidităţii de acţiune. În vederea menţinerii sub control a unui spectru cât mai larg de insecte, se recomandă a fi inclus în scheme tehnologice de combatere, în alternalţă cu Mospilan 20 SG, Nissorun 10 WP, Talstar 10 EC. Se pot realiza astfel economii însemnate în special prin reducerea numărului de tratamente pe sezon. NOVADIM nu este fitotoxic pentru plantele de cultură la dozele recomandate. Se va evita aplicarea în timpul înfloritului deoarece este toxic pentru albine. În sol şi apă se degradează repede şi nu prezintă efecte de bioacumulare în mediul înconjurător. ACTARA 25 WG Caracteristici tehnice - sistemic, se misca in planta acropetal si translaminar. -absorbtia foarte rapida in planta face ca insectele sa fie controlate la putin timp dupa efectuarea tratamentului (ex. In cazul afidelor primele simptome apar la 15 min. dupa aplicare). este eficace impotriva tuturor stadiilor mobile ale insectelor. -produsul se aplica in conformitate cu avertizarile locale, pentru fiecare cultura si daunator, la depasirea pragului economic de daunare. -recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului - Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum) - Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) - Păduchele verde al mărului (Aphis pomi ) - Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella) - Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) - Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara) - Doza omologata : 150 g/ha 80 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT KARATE ZEON Caracteristici tehnice Actiune de soc, reziduala si repelenta. Produsul este un insecticid piretroid, deosebit de eficient, cu o puternica actiune de contact si ingestie asupra unei game largi de daunatori. Dupa aplicare substanta activa penetreaza rapid cuticula insectei actionand asupra sistemului nervos, daunatorii inceteaza sa se hraneasca, dupa care paralizeaza si mor. Formularea speciala, incorporararea ingredientilor in formatiuni denumite “Zeoni”, face ca produsul sa aiba o durata mai lunga de actiune decat un piretroid cu o formulare conventional de tip EC sau WG, imbunatatinduse si profilul de mediu. Karate Zeon se aplica prin stropiri, la avertizare, in timpul perioadei de vegetatie. Pentru a se asigura un efect maxim de combatere se recomanda o acoperire cat mai buna si uniforma a culturilor tratate. Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul zilei, cand daunatorii sunt putin expusi si fotodegradarea este intense. - se recomandă în combaterea următorilor dpunători din cultura mărului -Viermele merelor (Cydia pomonella) -Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella, Leucoptera malifoliella) -Omida paroasa (Hyphantria cunea) -Afide (Aphis spp.) -Doza omologata : 0,015% (0,225 l/ha) VERTIMEC 1,8% EC Caracteristici tehnice -Vertimec 1,8% EC patrunde rapid in planta si formeaza un depozit activ ce asigura un control al daunatorilor pe o perioada lunga de timp. -Avand un efect translaminar foarte bun, protejeaza si suprafata netratata a frunzelor. Vertimec 1,8% EC actioneaza asupra daunatorilor, in principal prin ingestie, si distruge adultii si larvele care se hranesc cu partile tratate ale plantei. 81 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT -Vertimec 1,8% EC are, de asemenea, si o activitate partiala de contact. - Dupa tratamentul cu Vertimec 1,8% EC, daunatorii paralizeaza imediat, dar maximul de mortalitate este obtinut in 3-5 zile. Aplicare in perioada de doua saptamani dupa scuturarea petalelor pentru a asigura un control de lunga durata -se recomandă în combaterea dăunatorilor din cultura mărului -

-Acarainul roşu al pomilor (Panonychus ulmi) 0,1% (1,5 l/ha) -Acaraianul roşu comun (Tetranychus urticae) -Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)

- Doza omologata : 1-1,5 l/ha in functie de nivelul de infestare CONFIDOR OIL SC 004 -se utilizează pentru combaterea larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) -a oualor hibernante ale afidelor - acarianului roşu al pomilor (Panonychus ulmi) Doza recomandată -22,5l/ha sau 1,5% -insecticid sistemic, recomandat la dezmugurire -aderenţa sporită la suprafaţa plantei -durată lungă de acţiune -nu este fitotoxic pentru culturile recomandate. CALYPSO 480 SC -se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului -Viermele merelor (Cydia pomonella) -Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) -Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) -Afide (Aphis spp.) -Viespea marului (Hoplocampa tesdtudinea) -Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella) Doza recomandata- 300ml/ha, sau 0,02%. 82 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Caracteristici tehnice -acţiune de lungă durată, 14 zile la viermele merelor şi 35 de zile la afide -efect ovicid foarte bun -selectivitate foarte bună faţă de insectele polenizatoare (albine, bondari, paraziţi, pradători) DECIS MEGA 50 EW Caracteristici tehnice -piretroid de sinteză acţionează prin contact şi ingestie -are efect repelent şi de şoc -protejează cultura timp de 7-10 zile -- se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului -Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%) -Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%) PROTEUS OD 110 Caracteristici tehnice - are actiune multipla: sistemica, de contact si de soc. -actioneaza la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocand desfasurarea activitatilor vitale. - are un spectru larg de activitate si permite combaterea inclusiv a formelor rezistente la insecticide din alte grupe chimice. -formularea de ultima generatie dispersie în ulei (OD) confera produsului o aderenta si o patrundere în planta a componentei sistemice superioare celorlalte formulari - combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 %


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 6.2. FUNGICIDE RECOMANDATE ÎN CONTROLUL BOLILOR CHEIE ALE MĂRULUI Grupa chimică anilino-pirimidine maxim 4 tratamente/an ciprodinil

Produs comercial

Boala controlată

Chorus

rapăn + făinare

Observaţii

2-3 tratamente/sezon Efect şi asupra moniliozei Activ de la 50C

Ditiocarbamaţi maxim 4 tratamente /an – dăunători pentru insectele utile (păianjeni prădători) mancozeb Dithane M45 Utilizarea mancozebului este permisă până la 15 iunie rapăn propineb Antracol Singur sau în amestec cu Zato (strobilurine) Efect secundar impotriva acarienilor fluazinam Fosetil Aliette Foc bacterian Compatibil cu majoritatea insecticidelor aluminiu şi fungicidelor, cu excepţia celor pe bază de dicofol şi cupru Nu este compatibil cu îngrăşămintele foliare cu azot Stimulează mecanisme de apărare ale plantei şi nu generează rezistenţă Cuprice (hidroxid Champion Foc cupru) 50WP bacterian Kocide 101 Funguran OH 50WP

Cupru 50%

Blue Shield 50WG IBS (Inhibitori ai Biosintezei Sterolilor) difenoconazol Score penconazol propiconazol triadimenol fenarimol

Topas Bumper Shavit 25 EC Rubigan

tebuconazol

Folicur Solo

maxim 4 tratamente pe an rapăn + făinare

rapăn + făinare făinare + rapăn

Se recomanda efectuarea unui test de compatibilitate biologică, deoarece la unele soiuri (Golden) pot apărea 84


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT fenomene de fitotoxicitate Strobilurine Maxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv Kresoxim metil Stroby rapăn + Nu este dăunător pentru polen făinare trifloxistrobin Zato rapăn + Maxim 3 tratamente preventive dar nu făinare consecutive Utilizat împreună cu un produs de contact (Antracol, Euparen Multi – caz în care doza se reduce la 75%) şi în alternanţă cu Folicur Multi, Clarinet sau Folicur Solo In tratamente înaintea recoltării are eficacitate faţă de patogenii de depozit sulfamide tolilfluanid Euparen rapăn + Efect secundar acaricid (după 2-3 Multi făinare tratamente) Nu afectează populaţiile de insecte utile Pentru prevenirea bolilor de depozit – la sfârşitul programului de stropiri se asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa pereţilor celulari) Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen Multi (buton roz, scuturarea petalelor, fructe de 2cm) Nu este compatibil cu produse alcaline (zeama bordeleză sau sulfocalcică). Intervalul între tratamente cu produse alcaline şi cele cu Euparen Multi = 10 zile Pentru amestecuri cu formulări lichide se impune efectuarea unui test de compatibilitate Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact) Inainte şi după înflorire, la avertizare Tolilfluanid + Folicur Multi rapăn + In programe antirezistenţă – în alternanţă tebuconazol făinare cu strobilurine (Zato) Fluquinconazol + Clarinet Pentru infecţii primare cu rapăn pirimetanil Trifloxistrobin + Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice tolifluanid sau de contact cu mod de acţiune diferit Miclobutanil + captan Systhane C PU Triadimenol + folpet Shavit F 71,5WP 85 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


6.2.1. STRATEGII DE PREVENIRE A APARITIEI RASELOR PATOGENE REZISTENTE apariţia formelor rezistente se datorează, în principal, utilizării excesive a aceluiaşi fungicid, în tratamente succesive şi pe parcursul mai multor ani; în acest fel anumiţi indivizi ai populaţiei îşi măresc capacitatea de a supravieţui în condiţiile unei presiuni fungicide. În general, în astfel de situaţii, boala nu mai este controlată cu programele de tratament clasice şi există riscul de a proceda la mărirea dozei de produs comercial, ceea ce antrenează, evident, înmulţirea indivizilor rezistenţi şi aplicarea unor programe de control cu costuri mai mari. Strategii îmbinarea mijloacelor de control (agrotehnice, igienă culturală, chimică, biologică) cea mai uzuală măsură, în cadrul controlului chimic, constă în alternarea produselor fungicide Atenţie: se alternează produsele care aparţin unor grupe chimice diferite (au mecanisme diferite de acţiune) şi nu cele la care diferă denumirea comercială dar care aparţin aceleiaşi grupe chimice Alternanaţă: utilizarea în tratamente succesive a unor produse care fac parte din grupe chimice diferite şi au mecanisme de acţiune diferite; de obicei se alternează un fungicid sistemic cu unul de contact în general, riscul apariţiei patogenilor rezistenţi este mare la fungicidele sistemice În cazul patogenilor mărului deja s-a semnalat: rezistenţă la strobilurine, Inhibitori ai biosintezei sterolilor, anilinipirimidine (rezistenţă de teren) - Venturia inaequalis, rezistenţă la antibiotice -

Erwinia amylovora ; rezistenţă de laborator - Monilinia

fructigena, Podosphaera leucotricha Pentru reducereac riscului apariţiei fenomenului de rezistenţă au fost formulate amestecuri (un produs de contact + unul sistemic)

Sursa: Guidelines for Integrated Pome Cultivation 2007 (Agrios) 86 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură


PRODUSE OMOLOGATE PENTRU COMBATEREA BOLILOR MĂRULUI (avizate în CODEX 2004, “*” după apariţia CODEX-ului 2004) Grupa

Produsul comercial

Substanţa activă

Produse anorganice

Alcupral 50 WP

Cupru metalic 50% sub formă de oxiclorură de cupru Cupru 25% din hidroxid de cupru Cupru 50%

*Aurora Blue shield 50 WG Bouillie bordelaise Bouillie bordelaise WDG Champion 50 WP *Cosavet 80DF CTK sulf 80 *Cuprin 77WP Cupritim 50 PU Cuproxat flowable

Cupru metalic 20% sub formă de sulfat de cupru neutralizat Cupru metalic 20% sub formă de sulfat de cupru neutralizat Hidroxid de cupru cu 50% cupru metalic Sulf 80%

Doza/conc. 0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,3% 0,3% 0,2 % prefloral 0,5% 0,5% prefloral 0,5%

0,3%

Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia

Cupru 50% sub formă de hidroxid de cupru Cupru 50%

0,3% 0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,35% 0,35% prefloral

Funguran OH 50 WP

hidroxid de cupru cu 50% cupru metalic

Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora

0,3%

0,2% prefloral 0,3%

Timp de pauză

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora

0,2% prefloral 0,04% postfloral

Sulf 80%

190g/l cupru

Agenţii patogeni



Helmoxi 50 WP Kocide 101 Kocide 101 50PU

Cupru 50%

0,2% prefloral

hidroxid de cupru cu 50% cupru Cupru 50%

0,2% prefloral 0,04% postfloral

*Kocide 2000 Kumulus S

Hidroxid de cupru 53,8% Sulf 80%

Microthiol

Sulf 80%

Microthiol special *Oxicupral

Sulf micronizat 80% Cupru 50%

Sulfat de cupru *Sulfomat P *Sulfomat PU *Sulphur 80WG Superchamp 250SC

Thiocon 80 PU Thiocon 98 PP Thiovit Jet 80WG Vitra 50 WP

0,3% 0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,25% prefloral 0,3% 0,7% prefloral 0,3% postfloral 0,3% 0,2% prefloral

98-99,5% sulfat de cupru cu 2525,3% cupru metalic Sulf minim 93%

0,5%

Sulf 80%

0,3%

Sulf 80%

0,3%

250 g/l cupru metalic (sub formă de hidroxid de cupru) Sulf 80%

20,0kg/ha

0,2% prefloral 0,2% 0,4%

Sulf 98%

20kg/ha

Sulf 80%

0,3%

50% cupru din hidroxid de cupru

0,04%

inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora Venturia inaequalis

4 4

Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora 88



Ditiocarbamaţi şi derivaţi ai tiramului

*Zeamă bordeleză tip “MIF”

Cupru metalic 20% sub formă de CuSO4

Antracol 70WP Dacmancoz 80WP Dithane Neotec 75 WG

Propineb 70%

0,2-0,3%

Mancozeb 80%

0,2%

Mancozeb 75%

0,2%

Dithane M45

0,5%

0,2% Mancozeb 80%

0,2% 0,2%

Mancozeb 800 *Manzate 75DF Novozir MN 80 Polyram DF Thiram 80 WP Trimangol 80 PU Vondozeb

Mancozeb 80%

0,2%

Mancozeb 75%

0,2%

Mancozeb 80%

0,2%

Metiram 80%

0,25%

Tiram 80%

0,3%

Maneb 80%

0,3%

Mancozeb 80%

0,2% 0,2%

Vondozeb 75 Mancozeb 75% DG

0,2% 0,2%

Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli

Winner M 80 Mancozeb 80%

0,2%

Bavistin 50 DF Benomyl 50 WP

0,05-0,07%

Carbendazim 50% Benomil 50%

0,07%

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

28

28 28

21 10 28


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Carbendazim 500 SC

Carbendazim 500g/l

0,1%

*Carbezim 500SC

Carbendazim 500g/l

0,1%

Derosal 50 SC

Carbendazim 50%

0,07

Goldazim 500 SC

Carbendazim 500g/l

0,07%

*Practic 500SC

Carbendazim 500g/l

0,1%

Topsin 70 PU

Tiofanat metil 70%

0,1%

0,07%

Chinone

Derivaţi ai benzenului şi fenolului

*Topsin AL 70 PU

Tiofanat metil 70%

0,1%

Delan 750 SC Delan 500 SC Delan 700 WDG Delan 75 WP

Ditianon 750g/l

0,035-0,05%

Ditianon 500g/l

0,065%

Ditianon 700g/kg Ditianon 75%

0,05%

Bravo 500SC

Clorotalonil 500g/l Clorotalonil 500g/l Dinocap 25%

*Fungistop Karathane FN 57

0,05-0,075% 0,25% 0,15% 0,1%

Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Monilinia fructigena Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

14 18 21

21 21

21

21 90



Dicarboximide

Karathane LC *Odeon 720SC *Odeon 820WDC Captadin 50PU Captan 50WP

Dinocap 350g/l

0,06%

Clorotalonil 720g/l Clorotalonil 82,5% Captan 50%

0,1%

Captan 50%

0,08% 0,25%

0,25% 0,25%

Captan 80WP

Captan 80%

0,16%

*Captomat

Captan 50%

0,25%

Folpan 50 WP Folpan 80 WDG Merpan 48SC Merpan 50WP

Folpet 50%

0,2%

Folpet 80%

0,15%

Captan 480g/l Captan 50%

0,2 0,2% 0,25%

Diazine şi heterocicli diverşi

Merpan 80WDG Merpan AL 50 PU Magnate 50 ECNA

Nimrod Rubigan 12EC

Captan 80%

0,15%

Captan 50%

0,2%

Imazalil 500g/l

0,09% depozit

Bupirimat 250g/l 0,05% preventiv 0,07-0,1% Fenarimol 0,04% 120g/l

Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Penicillium expansum Gleosporium album Botrytis cinerea Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis

21

14 14 14 14 14 14

21

14 14

30 28 91



Rubigan 12CE Triazoli şi imidazoli

Fenarimol 120g/l

0,04%

Bumper 250 CE *Cavaler 250EC *Domark 10EC

Propiconazol 250g/l Propiconazol 250g/l Tetraconazol 100g/l

0,03%

Folicur SOLO 250 EW

Tebuconazol 250g/l

0,05%

*Impact 25

Flutriafol 250g/l

0,2%

0,03% 0,027%

0,015% *King 250EW Nustar 20 WG

Tebuconazol 250g/l Flusilazol 20%

0,05%

Orius 25EW

Tebuconazol 250g/l

0,05%

*Propizol 25EC Sanazole 250CE Score 250 EC

Propiconazol 250g/l Propiconazol 250g/l Difenoconazol 250g/l

0,03%

0,0125%

0,02% 0,01% 0,01%

Shavit 25 EC Sumi – 8 12,5WP

Triadimenol 250g/l Diniconazol 12,5%

0,05% 0,015%

Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis

28 28 28



Systhane 12E

Diverse

Miclobutanil 125g/l

0,04%

Systhane Forte

Miclobutanil 240g/l

0,02%

*Tebucur 350EW Trifmine 30WP

Tebuconazol 250g/l Triflumizol 30%

0,05%

Vectra 10SC

Bromuconazol 100g/l

0,03%

*Alleato 80WG Aliette 80WG Aliette 80WP

Fosetil de aluminiu 80% Fosetil de aluminiu 80% Fosetil de aluminiu 80%

0,3% la înflorit

0,03%

0,3% la înflorit 0,3% la înflorit 0,25% pepiniere

Ardent 50SC

Kresoxim metil 500g/l

0,013%

Chorus 75WG

Ciprodinil 75%

0,02%

0,02% Efuzin 500SC Euparen Multi 50WP

Dodine 500g/l

0,06%

Tolilfluanid 50% 0,16%

Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora Erwinia amylovora Erwinia amylovora Phytophthora cactorum Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha *Monilinia spp. Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

14 14


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT *Fosbel 80PM *Ringo L

Produse complexe

Fosetil de 0,3% la înflorit aluminiu 80% Metaminostrobin 0,066% 20%

Stroby DF

Kresoxim metil 50%

0,01-0,013

Syllit 400SC

Dodine 400g/l

0,13%

Syllit 65WP

Dodine 65%

0,1%

Zato 50WG

Trifloxistrobin 50%

0,01%

Clarinet

Pirimetanil 150g/l + fluquinconazol 50g/l Propiconazol 250g/l + procloraz 100g/l Trifloxistrobin 6,3% + tolilfluanid 62,5% Tebuconazol 250g/l + procloraz 100g/l

0,1%

Dacfolin *Flint Multi 68,8WG Folicur Multi 50WP Konker

Orthocid Super 60PU

Vinclozolin 250g/l + carbendazim 165g/l Captan 15% + Cu(OH)2

Polisulfură

3% sulf

0,02% 0,1-0,125%

0,075%

0,125%

0,35%

2,0%

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis *Monilinia fructigena Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Monilinia fructigena

21

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Podosphaera 94


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT de calciu Tip “M.I.F.” Shavit F 71,5WP

tiosulfuric + 12% sulf polisufhidric Triadimenol 1,5% + folpet 70%

leucotricha 0,2%

Shavit F 72WDG

Triadimenol 2% + folpet 70%

0,2%

*Soleyou

clorotalonil 550g/l + carbendazim 100g/l Captan 46,5% + miclobutanil 3,5% Cupru 210g/l (sub formă de oxiclorură de cupru) + sulf 300g/l

0,2%

Systhane C PU *Sulfocupron 510SC

0,1% 0,6%

Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

BIBLIOGRAFIE 1. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. Bucureşti, 2004. 2. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.



7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr Minodora TUDOSE, Fulvia Florica VLAD Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor mărului are ca scop reducerea numărului de tratamente chimice, utilizarea pesticidelor slab toxice şi selective, folosirea metodelor biologice (utilizarea biopreparatelor, lansări de zoofagi) şi biotehnice (capturarea în masă a masculilor), aplicarea tratamentelor la avertizare şi numai la depăşirea pragului economic de dăunare. Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr presupune îmbinarea următoarelor elemente: - folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor; - cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger; - aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare; - aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale; - folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru protejarea faunei utile (naturală şi lansată); - utilizarea diferitelor metode biologice; - utilizarea metodelor biotehnice; - utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea, pragul economic de dăunare – PED, raportul entomofagi/dăunători etc.); -

specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);

-

alegerea tipului corespunzător de maşini şi aparate pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare;

- integrarea tehnologiei de combaterea a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia de cultură.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 1. Folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor de măr reprezintă un element esenţial în asigurarea unei plantaţii bine încheiate şi sănătoase. Astfel, se verifică riguros materialul săditor pentru a fi liber de ponte (Ceresa bubalus), larve (Buprestidae, Scolytidae, Eriosoma lanigerum, Quadraspidiotus perniciosus şi alte Diaspididae), adulţi (Ipidae) şi patogeni (virusuri, micoplasme şi bacterii: Agrobacterium tumefaciens, Erwinia amylovora etc.). 2. Crearea de soiuri rezistente (la boli, dăunători, secetă şi ger) şi introducerea lor în producţie reprezintă una din verigile importante ale conceptului de luptă integrată. Sensibilitatea soiurilor poate fi de natură genetică, dar depinde foarte mult şi de momentul pornirii în vegetaţie, al înfloririi şi maturării fructelor, adică soiuri extratimpurii, timpurii, mijlocii sau tardive în corelaţie cu condiţiile climatice din perioada respectivă. Dintre soiurile de măr rezistente la rapăn şi/sau făinare, ger şi secetă amintim: Romus 2 (rezistenţă bună la rapăn), Romus 3 (rezistenţă bună la ger, secetă, rapăn şi făinare), Prima (rezistenţă la făinare şi foarte rezistent la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la rapăn şi făinare), Voinea (rezistent la rapăn şi făinare), Auriu de Bistriţa (rezistent la făinare şi rapăn), Generos (rezistent la rapăn şi făinare), Starkrimson (rezistenţă bună la făinare şi potrivit la rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger). 3. Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare are o deosebită importanţă în reducerea populaţiilor de patogeni şi dăunători, deoarece, pe de o parte, creează condiţii optime de dezvoltare pentru plante făcându-le mai rezistente la atac, iar pe de altă parte, au efecte negative directe asupra dezvoltării şi înmulţirii organismelor dăunătoare. 4. Combaterea chimică a organismelor dăunătoare din cultura de măr reprezintă o componentă de bază în combaterea integrată, dacă respectă cerinţele protecţiei mediului. Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la măr este relativ complicată din cauza numărului mare de tratamente, precum şi a sensibilităţii soiurilor, existente în cultură, la atacul diferiţilor patogeni (Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha, Venturia inequalis). Toate acestea ne obligă sa executăm un număr mare de tratamente cu pesticide, care atrag după ele o serie neajunsuri ca: reziduuri toxice in sol şi pe fructe, apariţia de noi organisme mai rezistente faţă de pesticide. Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere depinde de aplicarea lor la momentul optim cu folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului. Pentru reducerea


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT numărului de tratamente şi implicit a poluării fructelor şi mediului înconjurător, tratamentele se vor efectua numai la avertizare şi după punerea unui diagnostic corect. Prin folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective se asigură protejarea faunei utile (naturală şi lansată). Un rol important în limitarea populaţiilor de afide din plantaţiile pomicole îl au insectele din familia Coccinellidae, care cuprinde peste 3000 de specii răspândite în întreaga lume. În Europa se întâlnesc doar 100 de specii, în ţara noastră fiind semnalate 60 de specii. Intervenţia omului cu o gamă largă de insecticide aplicate în scopul combaterii unor dăunători sau chiar a afidelor (hrana de bază a acestor specii) determină reducerea puternică a populaţiilor de Coccinellidae. În acest caz se acordă o atenţie deosebită PED care este de cele mai multe ori neglijat. Se remarcă faptul că în urma tratamentelor chimice populaţiile de afide se refac repede datorită capacităţii ridicate de înmulţire, însă speciile de coccinellide nu mai apar în coloniile de afide. Produsele cu selectivitate fiziologică ridicată sunt cele pe bază de: pirimicarb, naled, fosalon, tetraclorvinfos, diflubenzuron, clorfluazuron, endosulfan etc. De asemenea, produsele din grupa inhibitorilor sintezei chitinei şi cele biologice au o specificitate ridicată şi reduc efectele negative ale chimizării. Tehnologiile de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor utilizează tratamente în perioada de repaus vegetativ, întrucât acestea asigură un anumit grad de selectivitate tehnologică şi reduc populaţiile de organisme dăunătoare. 5. Combaterea biologică în pomicultură constituie un fenomen interesant, însă cu o aplicabilitate practică redusă datorită dificultăţilor de adaptare şi integrare într-un sistem de protecţie. În ordine cronologică aceasta se bazează pe organisme care prădează sau parazitează insectele dăunătoare, folosirea microorganismelor patogene şi utilizarea substanţelor biologice active. Folosirea zoofagilor (prădători şi paraziţi) în lupta biologică cuprinde următoarele aspecte: -

cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul biocenozei;

-

stabilirea condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea zoofagilor;

-

instituirea unor tehnologii care să protejeze sau să favorizeze dezvoltarea zoofagilor;

-

introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni. 98 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Un parazit folosit cu succes în combaterea biologică este viespea Prospaltella perniciosi care parazitează păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) în proporţie de 90 %. De asemenea, specii ale genului Trichogramma parazitează lepidopterele dăunătoare din livezile de pomi (specii ale genului Cydia). De asemenea, speciile de Anthocorridae, Miridae, Aphelinidae, Ichneumonidae, Braconidae, Eulophidae, Tachinidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Sirphydae, Formicidae, Vespidae, Carabidae, Coccinellidae, Cicindelidae, Panorpidae, alături de păsările insectivore, păsările de pradă diurne şi păsările de pradă nocturne au rol important în menţinerea dăunătorilor sub pragul economic de dăunare. Agenţii patogeni folosiţi în combaterea microbiologică a dăunătorilor sunt: virusurile, bacteriile, ciupercile şi protozoarele. Pentru ţara noastră sunt omologate şi se recomandă următoarele produse: DIPEL 2X WP – 0,5 – 0,75 l/ha, DIPEL ES – 1,0 l/ha, Thuringin - 0,1%, Thuricidae – 0,1 % în combaterea lepidopterelor (Hyphantria cunea, Lymantria dispar, Tortrix viridana, Operophtera brumata), FORAY – 0,05 (Cydia pomonella) şi SILPOSAN CA 2 – 0,2 % (Hyphantria cunea, Cydia pomonella). În concluzie strategiile de aplicare a luptei biologice şi includere în sistemele de protecţie presupun: -

utilizarea biocidelor inerte (toxine de origine microbiologică);

-

utilizarea biocidelor autonome (entomofagi);

-

reluarea creşterii în laborator a entomofagilor;

-

introducerea entomofagilor exotici, creşterea şi aclimatizarea lor;

-

eliberarea masivă a entomofagilor cu eficacitate ridicată şi protejarea lor;

-

utilizarea substanţelor biologic active;

-

monitorizarea dăunătorilor;

-

folosirea insecticidelor selective în sistemele de combatere integrată.

6. Mijloacele biotehnice de combatere a lepidopterelor cu ajutorul atractanţilor sexuali specifici sintetici (metoda capturării în masă a masculilor şi metoda dezorientării masculilor), dar şi trasarea curbelor de zbor reprezintă un element esenţial al combaterii integrate. Feromonii sexuali sintetizaţi în laborator şi utilizaţi în practică au dat rezultate spectaculoase pentru câţiva dăunători din pomicultură (Cydia pomonella). În prezent, principalele 99 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT utilizări ale feromonilor de sinteză (AtraPOM,) sunt destinate supravegherii dinamicii populaţiilor şi avertizării. 7. Sistemele de combatere integrată trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a tratamentelor. Reglarea tratamentelor, în special a celor chimice şi biologice, este necesară pentru a înlocui tratamentele de tip profilactic, la acoperire, calendaristice sau pur fenologice. Aceasta se poate realiza folosind prognoza şi avertizarea (pe baza ciclurilor biologice), sensibilitatea soiurilor cultivate la atacul diverşilor patogeni şi dăunători; rezerva biologică a sursei de infecţie din anul precedent capabilă să producă infecţiile secundare din anul următor, fazele fenologice de dezvoltare a pomilor, momentele în care pomii sunt susceptibili la infecţii, condiţiile climatice, pragul economic de dăunare, corelaţia entomofagi/dăunători etc. 8. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, întrucât multe elemente agrotehnice sunt comune şi au un rol mare în distrugerea organismelor dăunătoare.


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din cultura de măr (model fenologic) Nr. crt. 1

2

3

4

Fenofaza Repaus vegetativ

Dezmugurit

Buton roşu – deschiderea primelor flori

10-15% flori deschise

Luna/decad a martie/3

aprilie /1

aprilie/2

aprilie/3

Dăunatorii/patogenii de combătut Păduchi ţestoşi, Oua de: afide, purici meliferi, acarieni, insecte defoliatoare (Malacosoma neustria, Lymantria dispar) etc. Făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn (Venturia inaequalis), monilioză (Monilinia sp.) Oua de acarieni Adulţi hibernanţi (Sciaphobus squalidus, Anthonomus pomorum), larve hibernante (Adoxophyes orana, Euproctis chrysorrhoea, Aporia crataegi), larve eclozate (Lymantria dispar) Foc bacterian (Erwinia amylovora), făinare (Podosphaera leucotricha) Adulţi de Hoplocampa testudinea, Stigmella malella, Leucoptera malifoliella, Lyonetia clerckella, Phyllonorycter blancardella Foc bacterian (Erwinia amylovora), rapăn (Venturia inaequalis) Foc bacterian (Erwinia amylovora), făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn (Venturia inaequalis)

Produse recomandate

Polisulfura de calciu

Acaricide ovicide Produse pe bază de uleiuri minerale Produse cuprice, produse pe bază de sulf Inhibitori ai metamorfozei Produse cuprice, strobilurine Produse cuprice, produse pe bază de fosetil de aluminiu,

Lucrări agrotehnice, mecanice, biotehnice Îndepărtarea şi distrugerea ramurilor atacate sau uscate, a ramurilor cu ponte de Ceresa bubalus Adunarea şi arderea sau îngroparea fructelor mumifiate (monilit) Taieri de rodire şi eliminarea lăstarilor atacaţi de boli şi dăunători Răzuirea tulpinilor şi a ramurilor groase Scuturarea pomilor şi adunarea gărgăriţelor (antonomaj) Tratarea solului, în jurul pomilor, cu insecticide granulate Lucrările solului, combaterea buruienilor, montarea capcanelor pentru lepidoptere (AtraPOM, AtraMAL, AtraBLANC, AtraRET), scuturarea pomilor şi adunarea gandacilor (Epicometis hirta)



5

50% flori deschise

aprilie/3

Foc bacterian (Erwinia amylovora)

6

100% flori deschise

aprilie/3 – mai/1

Foc bacterian (Erwinia amylovora)

7

Inceputul scuturării petalelor (1015%)

mai/2

8

Creşterea fructelor 0,5-2 cm

mai/3

9

Fructe cu diametrul de 2,5-3 cm

iunie/1

produse complexe Produse cuprice, produse pe bază de fosetil de aluminiu Produse cuprice, produse pe bază de fosetil de aluminiu Insecticide selective

Afide, insecte defoliatoare, viespea merelor, larve de inelar, larvele fluturelui cu abdomenul auriu Produse cuprice, Foc bacterian (Erwinia amylovora), făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn produse complexe (fungicid de contact (Venturia inaequalis) + sistemic), strobilurine, fungicide carbendazimice Lansarea Viermi ai fructelor (Cydia pomonella) parazitului Trichogramma embryophagum Insecticide selective Afide, insecte defoliatoare Produse complexe Făinare (Podosphaera leucotricha), (fungicid de contact rapăn (Venturia inaequalis) + sistemic) Organofosforice Păduchele din San Jose, lepidoptere, afide ,etc. Produse complexe Făinare (Podosphaera leucotricha), (fungicid de contact rapăn (Venturia inaequalis) + sistemic)

Observări capcane, Lucrările solului, Combaterea buruienilor

Observarea şi înlocuirea capcanelor cu feromoni, lucrările solului, combaterea buruienilor

Observarea capcanelor, lucrările solului, combaterea buruienilor, instalarea brâielor capcană


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 10

Fructe cu diametrul de 4 cm

iunie/2

11

Fruct de mărime normală

iulie- august

12

Intrarea fructelor în pârgă - coacere 95-100 % frunze căzute

august – septembrie

Observarea şi înlocuirea capcanelor cu Piretroizi de sinteză Păduchele din San Jose, lepidoptere, feromoni, lucrările solului, combaterea afide, acarieni etc. buruienilor, adunarea fructelor făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn Produse complexe viermănoase, distrugerea cuiburilor de (fungicid de contact (Venturia inaequalis) omizi prin tăiere şi ardere. + sistemic) Combaterea buruienilor Inhibitori ai Lepidoptere (defoliatori, viermi ai Aplicarea brâielor-capcană pe trunchiul metamorfozei fructelor) pomilor pentru captarea adulţilor hibernanţi Ditiocarbamaţi, Făinare (Podosphaera leucotricha), de gărgăriţe produse complexe rapăn (Venturia inaequalis), Adunarea şi distrugerea adulţilor de (fungicid de contact Capnodis şi Perotis + sistemic) Monilinia spp.

Dicarboximide

Adunarea şi distrugerea fructelor căzute, cu atac

Arătură de toamnă (îngroparea frunzelor cu rapăn) Perierea sau răzuirea tulpinilor şi a ramurilor mai groase Scoaterea pomilor puternic infestaţi, cu uscături în vederea limitării atacului Adunarea şi distrugerea frunzelor cu mine de Phyllonorycter blancardella şi P. corylifoliella Adunarea cuiburilor cu larve din coroana pomilor şi distrugerea lor Distrugerea pontelor de Lymantria dispar prin răzuire şi ungere cu petrol *** Numărul de tratamente aplicate în perioadă de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezistenţa soiurilor, condiţiile meteorologice, rezerva biologică a organismelor dăunătoare în zona respectivă, precocitatea/tardivitatea soiurilor etc. 13

octombrie/ 3

Păduchi ţestoşi, insecte defoliatoare, afide etc. Foc bacterian (Erwinia amylovora), rapăn (Venturia inaequalis), monilioză (Monilinia fructigena)

Insecticide organofosforice Produse cuprice


Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT BIBLIOGRAFIE 1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986. 2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996. 3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres, Bucureşti 4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din România, vol. II, 259-284. 5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed. Ceres, Bucureşti, 1990. 7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002 8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004 9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. , Bucuresti , 2004 10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres, Bucureşti. 11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991 12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999. 13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti , 2003. 14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000. 15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări practice, Bucureşti, 2000, 16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992. 17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P. Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti. Pag. 315- 326. 101 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT 18. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2002 – Metode biologice de combatere a dăunătorilor în pomicultură şi integrarea lor în sistemele de protecţie. Sănătatea plantelor, pag. 39, 10/2002. 19. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2003 – Omida păroasă a dudului – defoliator al arborilor ornamentali şi al pomilorfructiferi. Sănătatea plantelor, pag. 28, Nr. 64. 20. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2005 – Cicada gheboasă. Sănătatea plantelor, Nr 85, pag. 37. 21. Wing, K.D. and Aller, H.E., 1990 – Ecdysteroid agonists as novel insect growth regulators, 251-257, in: Casida, J.E. (Ed.) Pesticids and Alternatives: Innovative Chemical and Biological Approaches to Pest Control. Elsevier, New York. 22. Vlad Fulvia Florica – Epidemiologia şi prevenirea focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora). Teză de doctorat, 2003. 23. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. Bucureşti, 2004. 24. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.
